La 28 martie a.c., într-o ambianță relativ obișnuită, Papa Francisc a ales să se spovedească la un preot obișnuit. Spre surpriza tuturor, s-a dus la confesional fără a anunța dinainte, fără a-și alege confesorul. Era, am putea spune, preotul de serviciu. Și totuși, tradiția pontificală nu mai cunoaște un asemenea gest. Vaticanul nu poate să ofere încă o situație similară. De obicei, din câte înțeleg, papa se spovedește, dar în condiții mult mai elaborate. Totul este pregătit și, oarecum, previzibil.
Actualul pontif surprinde încă o dată. Chiar reușește! Dacă nu este un gest diplomatic și politic, atunci chiar merită să-i acordăm atenție. Poate fi dovada unei modestii cu care ne-a obișnuit. Pe de altă parte, este un mod practic de a-i încuraja pe preoții de rând. Și, poate nu în ultimul rând, este un moment prielnic pentru a oferi un model. Făcând-o într-o manieră atât de naturală, papa Francisc reiterează valoarea confesionalului (a mărturisirii păcatelor).
Sigur că putem rămâne rezervați. Numai el știe ce și cum, cel care a întreprins gestul. Dar, totuși, nu putem lăsa să treacă neobservat un asemenea comportament. Indiferent de motivații, suntem contemporani cu un papă atipic din multe puncte de vedere. Interesant!
Spovedania papală
S
sper ca video este din arhiva. totusi raman aprecierile pentru un papa intr-adevar deosebit. dar ramane si intrebarea legitima pe care o puneti , n-o fi un pic de publicitate bine reusita?(biserica catolica pierde zilnic adepti si din cei care ii raman multi nu vor sa stie de biserica decat la botez(relativ) ,prima comunione, si nunta(iar relativ) si inmormantare (?)…
Da, și eu întrezăresc o mișcare diplomatică în spatele unor astfel de gesturi. Întotdeauna liderii catolici s-au mișcat „bine” în acest registru…
era de apreciat daca se ducea direct la Mijlocitorul. nu la unul din mijlocitori!
Crestinii evanghelici nu trebuie sa incurajezfel de gesturi, mai ales ca nu ar trebui sa fie de acord cu astfel de ritutual (al mijlocirii sau al spovedaniei)…
sunt destui oameni modesti in lume, dar nemantuiti (ceea ce arata ca o astfel de modestie nu primeste nici o rasplata!)… insa numai modestii din varf ies in evidenta, cand de fapt ar trebui sa „nu stie stanga ce face dreapta” sau sa fie vorba de „principiul „odaitei, in ascuns”….
a
Gandul ca preotul iarta pacatele intr-adevar este unul gresit, dar spovedania,marturisirea pacatelor si rugaciunea impreuna cu un frate de credinta sau un duhovnic trebuie incurajata, este necesara si de un real ajutor pentru marturisitor.
Ca si evanghelici tratam mult prea superficial acest lucru.
Subscriu.
Subiectul mentorării în spațiul evanghelic lasă de dorit… la fel și practica respectivă. De fapt, e superficialitatea specifică, doar că se aplică și aici… din păcate.