Scrisoarea unei studente

S

La început de studenție, o americancă scrie părinților ei de la facultate. Nu știa cum să înceapă, dar până la urmă se dă pe brazdă. Sincer, nu știu ce s-o fi ales de protagonistă, nu știu cum arată fișa ei matricolă, dar psihologia o are în degetul mic…

Dragă mamă și tată,

De când am plecat la facultate am fost cam leneșă și îmi pare rău că nu v-am scris mai devreme. O să vă povestesc totul chiar acum dar, înainte de a citi mai departe, vă rog să stați jos. Nu veți citi mai departe până nu vă așezați, de acord?

Ei bine, acum îmi merge destul de bine. Fractura de craniu și comoția cerebrală, pe care le-am căpătat când am sărit pe fereastra camerei mele pentru că s-a produs un incendiu, la puțin timp după sosirea mea aici, s-au vindecat destul de bine.

Am petrecut doar două săptămâni în spital și acum pot să văd aproape normal și mai am dureri de cap îngrozitoare doar o dată pe zi.

Din fericire, incendiul din clădire și saltul meu de la fereastră au fost observate de un lucrător de la stația de benzină din apropiere și el a fost cel care a chemat pompierii și ambulanța. El m-a vizitat de câteva ori la spital și, cum n-aveam unde să locuiesc din cauză că arsese căminul studențesc, a fost destul de amabil să mă invite să locuiesc în apartamentul lui.

De fapt, este o cameră la subsol, dar a fost drăguț din partea lui. Este un băiat grozav, ne-am îndrăgostit unul de altul și plănuim să ne căsătorim. Încă n-am stabilit data, dar cu siguranță va fi înainte să vadă că sunt gravidă.

Da, mamă și tată, sunt gravidă. Știu cât de mult vă doriți să fiți bunici și știu că veți întâmpina cu bucurie copilul și-i veți acorda aceeași dragoste, devotament și grijă delicată pe care mi le-ați oferit și mie pe când eram copil.

Motivul pentru care am întârziat căsătoria este acela că prietenul meu are o infecție minoră care ne împiedică să trecem testele de sânge premaritale și eu n-am avut grijă și am luat infecția de la el.

Acum că v-am spus toate acestea, vreau să vă spun că n-a fost niciun incendiu la dămin, n-am avut nicio comoție cerebrală și nicio fractură de craniu, n-am fost internată în spital, nu sunt gravidă, nici logodită, nu am nicio infecție și nu am vreun prieten.

Adevărul este că am luat note mici la Istoria Americii și la Chimie și am vrut să vedeți aceste note din perspectiva potrivită.

Fiica voastră iubitoare,

Sharon

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.