O, Doamne, Domnul meu, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Pleiadele și Orionul Îți cântă laudă. Vrăbiile și pițigoii negri le imită cântul. Toată creația pare a exista în armonie cu Tine, Maestrul Dirijor. Toată, cu excepția mea. De ce? De ce doar eu vreau să-mi fredonez propria melodie? Cu siguranță sunt o creatură încăpățânată. Iartă-mă. Îmi doresc cu adevărat să intru mai plenar și mai adesea în armonie cu Tine. Doresc cu adevărat o părtășie constantă, care să mă sprijine. Te rog să hrănești în mine această dorință, care pare acum atât de mărntă și de temporară. Pentru meritele lui Isus.
(Richard Foster)