Plecând de la un pasaj din Cântarea Cântărilor (4.12), cunoscutul predicator de secol XIX – Robert Murray M´Cheyne, vorbea despre credincios în termenii unei grădini orientale. Cum stau dovadă mărturiile istorice, în Orient grădinile erau îmrejmuite cu garduri inaccesibile sau cu deșertul însuși. Într-un fel erau izolate, tocmai pentru a fi protejate mai bine. Erau adevărate oaze de verdeață în mijlocul unor întinderi nesfârșite de nisip sau pământ sterp.
Tot așa – spune predicatorul – viața creștinului este o adevărată bogăție, o îndestulare supraomenească. Numai că, pentru a întreține toate acestea, el trebuie să înțeleagă solitudinea grădinilor orientale, felul lor distins de-a fi diferite în mijlocul unui peisaj anost. Așadar, creștinul este îngrădit de trei lucruri:
1. Îngrădit de alegere.
Este vorba de alegerea lui Dumnezeu, pe care omul o acceptă și devine astfel proprietatea Lui. Este o mare onoare în această alegere și o bucurie pe măsură.
2. Îngrădit de lucrarea Duhului.
Dacă alegerea este planul grădinii, atunci lucrarea Duhului este îndeplinirea lui. Când omul își conștientizează păcatul, când își recunoaște limitarea, va deveni în mod automat dependent de Duhul lui Dumnezeu.
3. Îngrădit de brațele lui Dumnezeu.
El este văzut ca „un zid de foc”, iar în jurul sufletului creștinului sunt îngeri. Avem aici protecția lui Dumnezeu, atenția Lui specială. Nicăieri creștinul nu se poate simți mai confortabil ca în brațele Lui.
Aceste trei „îngrădiri”, pe care predicatorul le-a explicat mult mai bine, mi-au atras atenția. Cred că merită să reflectăm asupra lor și să le observăm aplicabilitatea. Fiecare dintre noi am experimentat acestea realități în viața noastră. Iar dacă nu… timpul nu e trecut. Umblarea noastră cu Domnul le presupune pe toate acestea, într-un mod amplu și îmbucurător.