Știam, dragă domnule. Știam că n-ai cum fi nici una, nici alta. Cum am putea crede că un primar de Iași – Gheorghe Nichita – ar putea fi robot?! Doar nu ajunge în asemenea funcție un om care nu gândește cu propria-i minte, care se lasă manipulat de alții sau care cedează în fața împrejurărilor nefavorabile. Nu, nu aveați cum fi robot ori marionetă. Nimeni n-a fost și nu va fi în stare să vă manipuleze, exceptând instinctele dvs. Dar acesta e un alt capitol… Și nu sunteți nici puritan. Tocmai ne-ați dovedit-o! Ați pus prea multă pasiune în iubirea adulterină în ceea ce-o privește pe Adina Samson ca să vă mai credem un puritan. Nu, d-le primar, sunteți un antipuritan, un bărbat al acestor vremuri, care capitulează ieftin în fața unor plăceri la fel de ieftine. Doar sunteți un bărbat puternic într-o lume unde masculinitatea se măsoară după alte criterii decât cele morale.
Interesantă mi se pare și doleanța ce ne-ați adresat-o: „Nu sunt nici un robot, nici un puritan, dar în această etapă vă rog să fiți oameni!” Oare ce să însemne asta?! Cum adică să „fim oameni”? Adică să fim înțelegători și toleranți?! Să considerăm că trăiți o viață corectă și că vă folosiți în mod corect de pârghiile instituționale ce le-ați avut la îndemână?! Mă tem că ne cereți cam mult. Mă tem că apelul la omenie vine cam târziu și, mai ales, din gura cui nu trebuie. Dar totuși, în finalul declarației parcă ne dați un indiciu: „…pentru că, până la urmă, lucrurile se rezolvă cu oameni, pentru că necazurile sunt pentru toți în viața asta.” Sic! Pare aproape socratic. E ca și cum am asculta un bătrânel împovărat de ani povestind la gura sobei strănepoților lui. Dar în situația dvs. cuvântul „necaz” nici n-ar trebui rostit. Ce trăiți dvs. nu este necaz, ci imoralitate, aroganță și prostie. Necazul e altceva, d-le primar! E acea situație imprevizibilă care generează dureri și pagube dar care nu a fost generată de persoana în cauză. Necazul e un concept complicat și greu de explicat, așa că nu ne-ați ajutat prea mult…
Detestăm, prin urmare, creativitatea dvs. („nu sunt robot”). Ați pus-o în slujba răului și a propriilor interese. Cum detestăm și libertinismul dvs. („nu sunt puritan”). L-ați dus în cea mai jeanantă extremă și ajungeți acum să vă făliți cu el. Mai rușinos nici că se poate. Însă, cum se întâmplă în istorie, poate întreaga poveste e un semnal de alarmă pentru alții. Mă refer la cei hărțuiți de aceleași patimi și care, măcar ipotetic, au luat în calcul o asemenea demonstrație de forță. Doamne ferește și apără!