- În nazism, o rasă superioară din inima Europei a tropăit câțiva ani în toate direcțiile cu intenția de a pune temelia unei împărății pământești de cel puțin 1000 de ani. În această împărăție, religia de stat ar fi fost ocultismul, iar creștinismul, în cel mai fericit caz, pentru o vreme greu tolerat, după care desființat și declarat ilegal.
- În comunism, o clasă mântuitoare internaționalistă, clasa muncitoare (aliată cu țărănimea îmblânzită și intelectualitatea reeducată), sub conducerea înțeleaptă a atâtor conducători liminați (și iluminați) a luptat câteva decenii (și încă mai luptă, pe alocuri), pentru a duce națiunile spre comunism (în zbor!), tot o împărăție pământească, cu o perioadă nedeterminată. În această împărăție, pe care am văzut-o funcționând după indicațiile lui Marx și Engels, religia – fiind opium pentru popor – a fost înlocuită cu ateismul.
Fragment din articolul Cum a rămas bătrânul continent fără Dumnezeu, scris de Nicușor Gliga și publicat în Lumea (Anul XIX, Nr. 8(245), 2013).
Autorul subliniează foarte bine caracterul mesianic al totalitarismelor moderne. Avem aici o zonă sensibilă, unde gândirea politică și cea teologică își dau mâna. Doar că, atât nazismul cât și comunismul au fost mișcări laice și – în feluri diferite – anticreștine. Au speculat foarte bine elementul mesianic, punându-l într-un sol cu totul diferit. N-au rezistat, dar prețul pe care umanitatea l-a plătit a fost enorm. Nimic nu produce o frustrare mai mare decât un mesianism fals.
Pentru a fi autentic, mesianismul trebuie neapărat legat de Isus Hristos. Lucrarea Lui, perpectiva pe care El o răsfrânge asupra lumii prin Biserică, normele Sfintei Scripturi, iată elementele-forță ale lui. Să nu ne lăsăm seduși de teorii care ne promit mult și nu ne oferă, în schimb, nimic. Ba mai mult, ne oferă o îndobitocire și o dezumanizare cruntă, așa cum am văzut în secolul ce abia s-a sfârșit. Sper ca generațiile ce vin să învețe din aceste necruțătoare lecții ale istoriei.