Mizeria detoxifierii ionice

M

Șarlatanii sunt oameni inteligenți. Ei pot să imagineze metode ingenioase pentru a se folosi de temerile oamenilor. Iar grijile moderne despre poluarea mediului oferă o ocazie tentantă. Să clarificăm ceva: nu vreau să spun în niciun caz că temerile cu privire la pesticide, mercur, plumb şi estrogenii din mediu ar fi nefondate. Din păcate, aparatele aberante de detoxifiere nu sunt soluţia la această problemă. Una dintre cele mai mari farse pe care le-am întâlnit este „baia ionică” pentru picioare. Victimele acestei farse sunt făcute să creadă că baia de picioare încărcată cu electricitate poate elimina toxinele din organism şi îmbunătăţi sănătatea. Şi iată şi „dovada”: în timp ce subiecţii stau cu picioarele în baia respectivă, în apă se formează o mizerie de culoarea ruginei, despre care se spune că ar fi toxinele eliberate din organism.

Aberaţie maximă! Ceea ce se întâmplă de fapt aici este un proces simplu numit electroliză. Când aparatul este pornit, circulă un flux de curent între doi electrozi din apă. În cadrul acestui experiment clasic de electroliză cunoscut până şi elevilor de liceu, se formează oxigen la unul din electrozi şi hidrogen la celălalt. Dacă unul dintre electrozi este din fier, aşa cum se întâmplă cu baia noastră pentru picioare, apare o reacţie secundară. Fierul este convertit în hidroxid de fier, care este insolubil în apă. Vorbim de fapt despre rugină, care trece drept toxinele eliminate din organism. Pentru a amplifica efectul băii, victima trebuie să pună şi puţină sare care ar ajuta „procesul de detoxifiere”. Sarea nu are evident nicio legătură cu detoxifierea, ci doar creşte conductibilitatea electrică a apei şi favorizează producerea de rugină. Nu mai este nevoie să vă spun că rugina apare în apă chiar şi în absenţa picioarelor. Ingenioşii şarlatani pot explica şi asta: apa de la robinet conţine felurite toxine care sunt eliminate prin procesul de detoxifiere. Pentru a demonstra acest lucru, ei vor spune că apa distilată nu are nicio culoare. Evident că nu: apa distilată nu conduce electricitatea. Din păcate consumatorii fără cunoştinţe ştiinţifice pot fi induşi în eroare foarte uşor. O doamnă care înotase foarte mult în piscine cu apă clorinată a fost uimită când a folosit baia

pentru picioare şi a simţit miros de clor. Interpretarea ei a fost că acest aparat minune i-a eliminat clorura toxică din corp. Nu prea cred. Când pui sare (clorură de sodiu) în apa din baia noastră de picioare, mai are loc o altă reacţie: clorura devine clor care are un miros evident. Cu siguranţă însă clorul acesta nu provine din organism. Atunci cum se face că unii oameni se simt atât de bine după o detoxifiere ionică? Păi, aici intră în scenă efectul placebo. Presupun că dacă li s-ar spune că un extract special de pătlăgele comestibile crescute în condiţii hidroponice speciale şi expuse la fotoni cu lungime de undă de cinci sute de nanometri ar avea proprietăţi curative magice, ar încerca şi asta şi ar fi foarte încântaţi. Tocmai am descris sucul de roşii.

(Fragment din Ştiinţa între adevăr şi aberaţie, de Joe Schwarcz, Ed. Niculescu, București, 2011)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.