Trivializarea iubirii și a ceea ce era considerate, în societatea canonică, înaltele sentimente, conturează o mahala sentimentală cu efect grotesc. Erosul este țigănizat, decăzut, mahalagizat (această țigănizare nu are de-a face cu erosul gitan, hispanic, care este unul pasional). Așa cum cartierele de periferie ale merilor orașe au devenit niște mahalale, tot astfel sentimentele tari s-au mahalagizat, fiind urlate în public, în versuri penibile și rizibile. Iubirea ori dragostea s-a preschimbat în amor și sex, fiind verbalizată în mod trivial și ieftin. Mahalaua a pătruns în suflete, întrucât mahalaua concretă, spațială, a provocat nașterea unei mahalale sentimentale. Impurificarea, superficialitatea, vulgaritatea s-au coagulat într-o formă de cretinism verbalizat în ceea ce privește erosul.
Fragment din colecția de eseuri a d-nei Ruxandra Cesereanu, intitulat Năravuri românești. Texte de atitudine (Polirom, Iași, 2007).
Deși am citit și alți autori pe aceeași temă, abordarea de mai sus mi se pare extrem de precisă. Dincolo de idei, îmi place cum irigă fraza și cum fiecare epitet își atinge ținta. Ruxandra Cesereanu este la bază filolog, iar faptul acesta își spune cuvântul. Totuși, cât atârnă de noi, e bine să răspândim în jur iubire de calitate. În locul mahalalei în care acest sentiment nobil a fost târât, noi să-l găzduim în inimi alese. Doamne ajută!
„…mahalaua concretă, spațială, a provocat nașterea unei mahalale sentimentale.” – superb spus.
Așa mi s-a părut și mie.