Grija și responsabilitatea arată că dragostea e o activitate și nu o pasiune ce copleșește pe cineva, și niciun afect de care cineva să fie „afectat“. Elementul de grijă și responsabilitate din dragostea productivă a fost descris admirabil în Cartea lui Iona. Dumnezeu i-a poruncit lui Iona să meargă la Ninive, pentru a-i avertiza pe locuitori că vor fi pedepsiți dacă nu își îndreaptă comportarea. Iona fuge de misiunea sa, deoarece îi e teamă că oamenii din Ninive se vor pocăi, iar Dumnezeu îi va ierta. El e un om cu un sentiment puternic al legii și ordinii, dar lipsit de dragoste. Totuși, în încercarea sa de a fugi, el ajunge în burta unei balene, simbolizând starea de izolare și recluziune pe care i-au adus-o lipsa sa de iubire și solidaritate. Dumnezeu îl salvează, și Iona merge la Ninive. Predică locuitorilor așa cum i-a cerut-o Dumnezeu, și chiar lucrul de care se temea se întâmplă. Oamenii din Ninive se pocăiesc, își îndreaptă năravurile, iar Dumnezeu îi iartă și hotărăște să nu distrugă orașul. Iona e foarte mâniat și dezamăgit; dorea să se facă „dreptate“, nu îndurare. În cele din urmă, găsește o oarecare alinare la umbra copacului pe care Dumnezeu l-a făcut să crească pentru el spre a-l proteja de soare. Însă când Dumnezeu face copacul să se ofilească, Iona e supărat și se plânge nervos lui Dumnezeu. Dumnezeu îi răspunde: „Ți-a păsat de un vrej pentru care nu te-ai trudit și nici nu l-ai crescut, care s-a ivit într-o noapte și în cealaltă a pierit! Dar mie cum era să nu-mi pese de cetatea cea mare a Ninivei, unde sunt mai bine de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu nici care le este dreapta, nici care le este stânga, cum și atât de multe dobitoace?“. Răspunsul dat de Dumnezeu lui Iona trebuie înțeles simbolic. Dumnezeu îi explică lui Iona că esența iubirii e „truda“ pentru ceva și pentru „a face ceva să crească“, că dragostea și munca sunt inseparabile. Omul iubește acel ceva pentru care se trudește, și trudește pentru acel ceva pe care îl iubește.
Istoria lui Iona implică faptul că dragostea nu poate fi despărțită de responsabilitate. Iona nu se simte responsabil pentru viața fraților săi. El, precum Cain, ar putea întreba: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?“. Responsabilitatea nu e o datorie impusă cuiva din afară, ci e răspunsul la o solicitare ce mă preocupă. Responsabilitate și răspuns au aceeași rădăcină, respondere = „a răspunde“; a fi responsabil înseamnă a fi dispus să răspunzi.
(Fragment din Omul pentru sine, de Erich Fromm, Trei, București, 2017)