Ioan Cassian (daco-romanul)

I

Cassian manifestă o dependență absolută față de har. Nu există nici o minimalizare a semnificației harului. Pelagienii puneau harul pe seama aspectelor externe, precum legea sau propovăduirea Evangheliei. La Cassian, harul avea sensul augustinian deplin, o lucrare lăuntrică a lui Dumnezeu în sufletul omului.

(Owen Chadwick)

Când nu este an bisect, Ioan Cassianul este sărbătorit în Biserica Ortodoxă pe 28 februarie. Mă folosesc de acest prilej pentru a vă oferi câteva date biografice. După cum veți constata, avem de-a face cu un monah care a făcut istorie prin activitatea lui și care a trăit în Dobrogea de azi.

Deși datele biografice sunt lacunare, majoritatea istoricilor consideră că este originar din Sciția Minor (Dobrogea), unde s-a născut în jurul anului 360. Se pare că provenea dintr-o familie cu stare materială bună și poziție aleasă, fapt care a codus la o bună educție încă de timpuriu. Cunoștea bine literatura latină și greacă, având preferințe pentru clasicii latini: Virgiliu, Horațiu, Cicero.

Îi sunt atribuite următoarele opere:

  • Despre așezămintele mănăstirești cu viață de obște și despre remediile celor opt păcate capitale

  • Conlațiuni sau convorbiri cu Părinții (24 de cărți);

  • Despre întruparea lui Hristos, contra lui Nestorie.

Aceste opere constituie începuturile unei literaturi de tip monahal, redactată într-o limbă latină misionară, prin care Ioan Cassian devine reprezentatul ortodoxiei de limbă latină. Mai mult, el a contribuit la organizarea vieții monahale în Apus (în Galia și Spania).

Spre anul 385 va pleca în deșertul egiptean care era pe atunci o adevărată patrie a monahismului comunitar. Aici se aflau adevărații atleți ai ascezei, dintre care menționăm pe Pavel Tebeul și Pahomie cel Mare. După o ședere de șapte ani pe aceste meleaguri, s-a înapoiat în Palestina, de unde se reîntoarce în Egipt. Va înceta din viață în anul 435.

Deși monahismul pare ceva exotic pentru mediul evanghelic în care ne aflăm, el merită măcar o analiză la rece. Tărâm al extremelor în bună măsură, viața monahală a atras însă și oameni sinceri care și-au dedicat ani buni din viață copierii textelor Scripturii. Și acesta este doar unul dintre lucrurile care se pot spune despre ei…

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.