În dezbatere: DEPENDENȚA DE INTERNET

Asociația Psihiatrică Americană publică periodic un catalog al tulburărilor psihice. În edițiile trecute, dependența era legată doar de utilizarea substanțelor adictive: opiacee, alcool, canabinoizi, amfetamine, halucilogene etc. La începutul acestui an (luna februarie), asociația a propus varianta ciornă a noului catalog, adăugând o nouă categorie de diagnostice sub titlul: Dependențe nelegate de substanțe. Este foarte posibil ca aici să întâlnim tehnologia informatică și implicit internetul. De multă vreme se vorbește în medii tot mai specializate despre internet ca o sursă de adicție.

Bineînțeles, părerile sunt împărțite. Virulența ambelor tabere este tot mai vizibilă. Tabăra pro susțin că internetul poate fi utlizat excesiv și poate crea un sindrom de sevraj, modificând comportamentul (prin urmare întrunește criteriile unei adicții). Tabăra contra susține că internetul nu este o etiologie, o cauză a așa numitei adicții, aceasta din urmă fiind doar un simptom pentru alte tulburări, demult recunoscute. Prin urmare, s-ar încărca prea mult schema psihiatrică, dacă această adicție e deja sugerată. Ca și cum n-ar fi de ajuns gâlceava specialiștilor, progresul atât  de rapid al tehnologiei face aproape imposibil studiul de caz. Specialiștii nu pot ține pasul cu avalanșa de mutații din domeniul informatic.

Până se elucidează situația, noi putem trage o concluzie parțială. Fără îndoială, Internetul a modificat, modifică și va modifica relațiile interpersonale dar și caracterul individului. Accesul la atât de multă informație, nocivitatea anumitei părți de-ale ei, dar și imposibilitatea de-a o digera, sunt numai câteva dintre problemele de fond. Însă, ne-am putea lipsi de el?! Am putea extirpa Internetul din felul nostru cotidian de viață atâta vreme cât acolo ne ținem documentele și tot acolo instituțiile își rezolvă sarcinile?! Am putea renunța printr-un simplu click la toate contactele din mediul virtual în vreme ce știm că pe unii nu i-am fi întâlnit niciodată în realitate?! Iată întrebări sâcâitoare… dar care cer un răspuns. Cred că aici ar trebui să funcționeze una dintre marile virtuți creștine: moderația. Poate că vom descoperi tot mai mult valoarea acestei mari virtuți și o vom aplica, fără infatuare, zilnic.

comentarii

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.