Un vierme, o insectă dăunătoare – iată cuvintele care răsunau pentru mine pe meleagurile natale, cuvintele care umpleau acele spații îndepărtate ale Europei centrale și de Est în care am copilărit. Repetate fie pe un ton glumeț – când grosolan, când indulgent -, fie pe un ton grav și însoțite de argumente grele – fie prea cunoscute pentru a le reaminti, lansate cu mânie, scuipate în obrazul meu cu o ură frenetică -, aceste cuvinte mi s-au infiltrat în piele, mi-au pătruns în inimă, mi-au îmbibat celulele, mi-au invadat sufletul, mie și tuturor celor care împărtășeau aceeași condiție.
O boală rușinoasă – o miasmă dezgustătoare. Majoritatea colegilor mei de la Liceul Catolic din Satu Mare nu dădeau mâna cu mine… Mă încrucișam cu ei pe stradă; erau plini de morgă, cu nasul în vânt, înaintând cu lentoarea elegantă a unui velier și privind prin mine ca prin vid. Tăcerea lor era elocventă. Imposibil să n-o percep: pur și simplu eu nu eram o ființă demnă de a fi salutată, nu existam, nu eram decât un vierme mizerabil.
Cuvântul acesta devenise o idee fixă, o obsesie, o mânie de care nu era cu putință să mă debarasez. Am sfârșit prin a interioriza disprețul, prin a-mi murmura fără încetare mie însumi discursul și a mi-l însuși.
După o frecventare pasageră a mișcării sioniste din orașul meu, eu, împreună cu mulți alți membrii ai grupării, am optat pentru mișcarea clandestină a comuniștilor. Aveam pe atunci aproape 15 ani. Era prin 1936-1937. Perspectiva emigrării în vechea Palestină nu mă mai atrăgea. Dimpotrivă. Simțeam că, în locul siguranței unui adăpost, Pământul Făgăduinței nu mi-ar putea oferi nicicând sentimentul unui spațiu al dezertării. Cum puteam eu abandona milioane de țărani mizeri, exploatați, oprimați, expuși abuzurilor nemiloase ale unui regim barbar? Evreii n-au privilegiul de a fi unicele victime ale terorii! Și, la urma urmelor, ce remediu la antisemitism propunea sionismul, în afară de fugă? În ce mă privește, eram decis să rămân și să înfrunt „Bestia Triumfătoare” – marele invadator blond.
(Din A fi evreu după Holocaust, Humanitas, București, 2015, pp. 5-6, 8)