Iată verdictul pe care-l dădea Parmenide cu multe secole în urmă. Trebuie să recunoaștem că dictonul are logică și sună binec. Pentru învățatul antic, ființa umană este un tot unitar, o realitate care trebuie percepută holistic. Doar modernitatea, cu reflexele ei, a împărțit-o în mai știu eu câte părți, cu riscul de-a pierde sensul întregului. Anticii nu făceau asta! Pentru ei, gândirea și identitatea au o legătură strânsă, indestructibilă. În ultimă instanță, fiecare dintre noi suntem produsul propriei gândiri. În spatele fiecăre practici sau atitudini se ascunde o învățătură (mai mult sau mai puțin conștientă). Dacă ar fi să ne analizăm fiecare mișcare, am depista în spatele ei o serie întreagă de concepții și tradiții.
Nu e întâmplător felul în care Noul Testament accentuează bătăliile minții. Acolo rămânem în picioare sau ne prăbușim. Diavolul se luptă pentru gândirea noastră așa cum un strateg militar își fixează cea mai importantă redută. În viclenia lui, cel care cândva a fost heruvim strălucitor, știe bine întregul mecanism. Știe că odată compromisă gândirea, vorbele și faptele vor degenera în mod automat. Precum piesele de domino, când prima cade, ea atrage în mișcarea ei pe toate celelalte.
Dar să nu fim negativiști. Să spunem că, în egală măsură, o gândire sănătoasă produce un caracter sănătos. Și nu doar îl produce, ci-l și menține la cote maxime. Dreapta cugetare se traduce în cele mai mici gesturi ale noastre, în cuvintele cele mai banale, în situațiile obișnuite. Ce să mai spunem de timpul marilor examene, atunci când caracterul nostru este pus pe cântarul lui Dumnezeu. Ne putem disocia de multe în viața noastră, dar niciodată de propria gândire. Bună sau rea, aceasta se va înrâuri asupra existenței zilnice și-i va decide făgașul. Cum spuneam, nu întotdeauna acest lucru se întâmplă în mod conștient… dar se întâmplă.
Nu ne rămâne decât să saturăm mintea noastră cu Cuvântul lui Dumnezeu, să o ținem alertă și să o păzim de tot ce-i nociv. Restul vine de la sine, printr-un mecanism interior aproape matematic. Suntem ceea ce gândim, mai înainte de a rosti sau face un anumit lucru. Să luăm seama la asta!