Serialul Memorialul durerii a devenit o constantă în viața culturală postrevoluționară. Grozăvia comunistă n-ar fi fost așa de hidoasă de n-ar fi adus atingere credinței. Curajoșii ei apărători au fost târâți în anchete interminabile, bătuți, închiși, iar unii realmente anihilați.
Materialul ce vi-l propun descrie destinul poetului Traian Dorz. Pe lângă comentariul doamnei Login, suntem acompaniați de mărturiile altor doi iubitori ai poeției dorziene: Ioan Panican și Ille Ionatan. Documentarul scoate la iveală îndelunga suferință a poetului și felul în care aparatul opresiv au hăituit unul dintre cei mai mari români. Devotat lui Dumnezeu, cu un simț civic înalt și cu o iubire dezinteresată de semeni, Dorz a strălucit precum un far al mărturiei creștine. Mulți alții au fost încurajați de curajul său, de dârzenia cu care a înfruntat cel mai hidos totalitarism.
Merită să ne aducem aminte cât mai des ce înaintași am avut. Nu doar Oastea Domnului, ci creștinii de orice confesiune ar trebui să se lase mișcați de rezistența unor astfel de oameni. Tinerii ar face și ei bine – zic eu – să-și plece urechea la astfel de mărturii și să prindă la inimă. Fiecare orânduire socială a avut eroii ei, iar noi suntem chemați să fim în rândul acestora. Vom reuși oare?! Eu cred că da. Avem toate ingredientele și, mai ales, avem ajutorul necondiționat al lui Dumnezeu de partea noastră.
Forța unei mărturii
F