Într-o zi de 8 decembrie, anul 1957, interpretul Ștefan Hrușcă vedea lumina zilei în localitatea Ieud, jud. Maramureș. Folkist de cursă lungă, rapsod cu reverberații adânci și colindător temerar, Hrușcă și-a început cariera artistică în 1981. Pe atunci, el a fost coptat în Cenaclul Flacăra, un fenomen cultural și artistic mai complex decât pare la prima vedere. Împreună cu cenaclul a susținut peste 1000 de concerte până în anul 1984. În 1991 se stabilește în Canada unde locuiește și acum, deși inima-i este aproape de neamul și dorul românesc.
Discografia lui merge în două direcții. Pe de o parte avem recuperarea poeziilor vechi și răspândirea celor moderne (în special Adrian Păunescu); pe de alta, redescoperirea și cultivarea colindelor românești culese din diferite regiuni ale țării. Numele lui este asociat în mintea multora dintre noi cu Sărbătorile de Iarnă și cu spiritul Crăciunului.
Contrar așteptărilor (poate) am ales o colindă mai puțin cunoscută, dar care zugrăvește cel mai bine atât ethosul românesc, dar și sensibilitatea artistului. Se numește Colindul cerbului și este o îngemânare de speranță și dramă. Este, într-un fel, simțirea noastră ca neam, spațiul unde se întâlnesc sentimente contradictorii și, în bună măsură, tragic-comice. De altfel, orice am pune, Hrușcă tot Hrușcă rămâne. Aproape de sufletul nostru, dar și de mintea noastră învăluită de nostalgii. LA MULȚI ANI, MAESTRE!
LA MULȚI ANI, Ștefan Hrușcă!
L