El spune: „Arată-mi-L pe Dumnezeu!” Frate, să căutăm împreună! Totuși, deși mă străduiesc, nu reușesc – probabil este nevoie și de timp, este nevoie și de un anumit studiu, este nevoie și de anumite învățături -, totuși și eu întreb ceva: Tu îmi spui: „Arată-mi-L pe Dumnezeu!”, iar eu îți spun, [la rândul meu]: „Arat-mi sufletul tău!” tu cauți [să afli] de la mine un lucru foarte înaltă, eu ceva mic; tu [Îl cauți] pe Cel de care ești departe, eu pe cel care este în tine; tu cauți un răspuns, eu pe cel care caută răspunsul.
Dacă ți-aș spune că nu ai suflet, ce ai face? Într-adevăr, dacă trebui să credem doar ceea ce vedem cu ochii, [atunci] tu nu ai suflet, căci, dacă nu voi vedea sufletul tău, nu voi crede că există. Mi-ai răspunde: „Sufletul nu poate fi văzut cu ochii, dar poate fi arătat prin fapte. Vezi-l pe cel care merge, auzi-l pe cel care vorbește; vorbesc, îți răspund, și te mai îndoiești că am suflet?” Deci eu nu văd sufletul tău, dar pot să văd faptele sufletului tău. Dacă eu cunosc sufletul tău prin faptele sufletului tău, [atunci] cunoaște-L pe Dumnezeu prin faptele lui Dumnezeu! Există suflet pentru că mișcă trupul, și nu există Dumnezeu Care mișcă lumea?
Nu te sperie ordinea lucrurilor: cele pământești supuse celor cerești, alternanța zilei cu noapte, succesiunea anotimpurilor, strălucirea soarelui care umple cu lumină ziua, [strălucirea] lunii și a stelelor prin care este domolită negura nopții, roadele pe care le produce pământul, izvoarele din care se revarsă apă? Chiar și animalele care se nasc pe pământ se nasc cu viață, [iar atunci cineva ar putea spune că] trăiește ceea ce este creat, și nu trăiește Cel care creează? Așadar, există Dumnezeu. Departe să fie de noi orice urmă de îndoială! Însă cel care are îndoieli poate trebuie să mai caute, dar mai întâi să creadă și apoi să caute, ca nu cumva, din pricina lipsei de credință, să nu fie vrednic să găsească ceea ce caută!
(Predica 374 completată. Predică despre Arătarea Domnului, de Fericitul Augustin, PSB 13, vol. 1, trad. și studiu introd. De Corneliu Clop; note de Corneliu Clop și ieromonah Policarp Pîrvuloiu, Basilica, București, 2014, pp. 319-320)