Într-o zi de 8 ianuarie, în anul 1324, la Veneția, se stingea exploratorul Marco Polo. De profesie comerciant, își dezvoltă pasiunea pentru călătorie și aventură și devine unul dintre primii mari exploratori. A străbătut Europa și Asia între anii 1271-1295 și a făcut desoperiri însemnate.
Să menționăm că încă din tinerețe a plecat cu tatăl și unchiul său în China pe Drumul Mătăsii și au ajuns la curtea lui Kublai-Han pe la 1274. Cei trei au rămas în China vreme de aproximativ 17 ani, iar împăratul mongol l-a trimis pe Marco în mai multe misiuni de recunoaștere în teritorii îndepărtate. Există anumite indicii cum că Polo ar fi guvernat orașul Yangzhou.
Cei trei s-au întors la Veneția în anul 1295, după ce au navigat din estul Chinei în Persia, călătorind apoi pe uscat, prin Turcia. Ironia face ca, în drum spre acasă, Marco să fie capturat de genovezi (în port) și închis împreună cu un scriitor pe nume Rustichello. Această detenție bizară a lucrat oarecum la vizibilitatea lui Polo. Scriitorul l-a ajutat să-și scrie poveștile din călătorie, iar cartea Milionul a avut un succes imediat. Destul de mulți au considerat-o o extravaganță și o suspectau de gonflarea adevărului, lucrarea se înscrie în marea galerie a operelor de călătorie.
Iată pe scurt istoria tumultoasă a unui spirit cu adevărat european. În plin Ev Mediu, Marco Polo și-a dorit mai mult decât alții. S-a folosit de prima șansă – plecarea în China – pentru ca mai apoi să escaladeze noi trepte ale cunoașterii. A dovedit o acuitate extraordinară și o forță de observare uluitoare. Pe urmele lui vor merge alți exploratori și chiar vor atinge noi tărâmuri. Dar, niciodată acțiunea lui nu va putea fi ștearsă cu buretele. Cu mijloace rudimentare de investigație, el s- adovedit extrem de precoce și orientat. Putem învăța și de aici ceva: vicisitudinile vieții trebuie lăsate să lucreze în favoarea noastră.