La 31 august 1688, după ce împlinise abia 59 de ani, scriitorul creștin John Bunyan pleca dintre noi. Născut în Elstow (un sat din Anglia din apropierea localității Bedford), micuțul John și-a făcut studiile în zonă, urmând ca – la 16 ani – să se înroleze în Armata Parlamentului de-a lungul unei confruntări ce se va numi mai târziu Războiul civil englez. După trei ani de activitate militară s-a întors la Elstow, lucrând ca reparator ambulant de obiecte casnice (engl.: tinker). Era o meserie ce-o învățase de la tatăl său, extrem de populară în Evul Mediu. Într-adevăr, presupunea multe călătorii și pricepere, dar puteai să-ți câștigi existența cu ea. Oamenii încredințau unui asemena meseriaș toate obiectele stricate și aveau așteptarea ca totul să fie restaurat în mod impecabil.
La 21 de ani se căsătorește și, abia sub influența soției, Bunyan devine interesat de religie. Pasiunea pentru Biblie, predicile și, mai târziu cărțile, aveau să se nască în acest mediu conjugal. Așa cum va recunoaște mai târziu, toate ideile pe care le-a împărtășit cu semenii au fost trecute prin focul conversațiilor purtate cu soția. Căutările lui spirituale, apoi slujirea sa ca predicator îl conduc spre o grupare non-conformistă din Bedford, care nu aparținea vreunei confesiuni oficiale. După restaurarea monrahiei, aceste grupări urmau să fie închise, iar liderii lor să fie persecutați. Așa se face că Bunyan, spirit curajos și neabătut, a ajuns în închisoare.
A petrecut în detenție nu mai puțin de 12 ani. A avut cu el doar Biblia și Cartea martirilor, de John Foxe. Totuși, ca o favoare, i s-a permis să dețină unelte de scris și chiar să primească vizite. Se povestește că anumiți predicatori venea să-l întărească în credință, să-l încurajeze în această perioadă. Atunci a scris două cărți de referință: Abundența harului de pe capul păcătosului și Călătoria creștinului. Aceasta din urmă a devenit o capodoperă și, de-a lungul secolelor, s-a dovedit un volum clasic de spiritualitate și devoțiune. În mai 1672, după îndelungi consultări, regele a dat acea Declarație de indulgență, prin care întemnițații dintre nonconformiști să fie eliberați. Atunci a ieșit și Bunyan, împreună cu alți cinci dintre ucenicii săi apropiați.
A publicat în total aproape 60 de titluri, cele mai multe fiind predici adaptate stilului scriitoricesc. După perioada de detenție se pare că s-a întors la vechea meserie. Mergea din loc în loc și repara obiecte de uz casnic prin gospodăriile oamenilor, dar nu lăsa predicarea și scrisul mai prejos. A fost chiar pastor al comunității din Bedford și, potrivit mărturiilor, i se spunea laudativ „Episcop Bunyan”. A avut scurte perioade de predicare chiar în Londra, bucurându-se de prietenia lordului John Shorter.
Ultimii ani au fost rodnici din toate punctele de vedere. Era implicat în activități spirituale de tot felul, inclusiv ajutorare celor săraci și bolnavi. În anul 1688, în timpul unei călătorii spre Londra, Bunyan se abate pe la Reading (Berkshire) pentru a împăca un tată și-un fiu. Era stilul lui caracteristic de-a interveni în mod spontan oriunde simțea că este nevoie. După ce a plecat din nou spre capitală, o furtună năpraznică s-a năpustit asupra lui. Frigul și umezeala de care nu s-a putut feri i-a cauzat o boală ce s-a dovedit fatală. Nu și-a mai revenit niciodată după acest incident, ci se va stinge în casa lui John Strudwick din Londra. Pornise într-acolo într-o misiune specială, sosise în căminul unui prieten, dar planul lui Dumnezeu a fost altul. La o vârstă relativ tânără, Bunyan a fost chemat acasă, la odihnă.
Averea ce-o avea la momentul acela era de 42 de lire. Nu și-a strâns valori de niciun fel, ba dimpotrivă s-a cheltuit pe sine cu tot ce avea. Văduva lui, Elisabeta, a plecat la cele veșnice în anul 1691. Prin felul cum a trăit, prin ceea ce a predicat și a scris, acest mare bărbat al credinței rămâne o pildă grăitoare. N-a fost un slujitor educat, ba dimpotrivă a avut puțină școală, dar a reușit să pătrundă tainele credinței într-o manieră inedită. Un om curajos și sensibil, un înțelept și-un revoluționar în același timp.