Exercițiu de neuitare: Grigore cel Mare

La 12 martie, anul 604, se stingea unul dintre cei mai mari lideri ai creștinătății: Grigore cel Mare. Supranumit și Grigore Dialogul, acest personaj merită atenția noastră indiferent de confesiune. Perioada în care a trăit și a slujit corespunde Bisericii nedespărțite, acelui trunchi comun al tuturor confesiunilor creștine. Patrician roman, la vârsta de 32 de ani deținea deja funcția de prefect (cea mai înaltă funcție civilă din Roma). A survenit apoi decesul tatălui, moment în care decide să renunțe la viața publică și să se călugărească. Ulterior a simțit chemarea lui Dumnezeu. A construit câteva mănăstiri din averea proprie, pentru a profesa doctrina sărăciei așa cum se cuvenea. A fost ani la rând reprezentantul papei Pelagius al II-lea, o perioadă în care și-a dovedit calitățile în multe domenii.

În toiul unei epidemii de ciumă, papa este răpus de boală și apoi se stinge. Grigore i-a urmat pe scaunul Romei anul 590, iar în anul următor a chemat întreg orașul la o pocăință publică pentru ca Dumnezeu să oprească ciuma. Istoria spune că a acceptat greu această postură, după multe insistențe. Nu se vedea în stare să conducă destinele creștinătății apusene, iar această atitudine merită apreciată. Cu toate acestea, istoricii vor afirma mai târziu că Grigore a devenit arhitectul papalității medievale. Sub conducerea lui Biserica s-a reorganizat, și-a restabilit prioritățile și a făcut pași pe calea universalizării ei.

Lucrarea sa de căpătâi este Cartea regulei pastorale, primul manual de teologie pastorală a creștinătății. Fiecare slujitor al Bisericii ar trebui s-o lectureze măcar o dată. Autorul scrie din experiență, dar și dintr-o nevoie acută. Slujitorii Bisericii trebuiau educați și îndreptați în multe privințe. Grija pentru suflete este foarte importantă în elaborarea lui Grigore cel Mare. Încă nu se vorbea de consilierea pastorală, dar totuși cineva îi trasa normele. Cazuistica din carte este și ea impresionantă. Episcopul vorbește despre situații în care slujitorii acționează neînțelept, iar rezultatele sunt dezastruoase.

Merită să nu-l uităm într-o astfel de zi și să admitem că teologia istorică s-a construit cărămidă cu cărămidă. Infailibilă e doar Scriptura, dar analizele făcute de atâția oameni de-a lungul secolelor trebuie luată în seamă. Grigore este unul dintre ei.