La 21 mai 1471 se năștea, la Nürnberg, pictorul Albrecht Dürer. A fost cel mai mare artist german din perioada Renașterii, un adevărat talent și o minte extraordinară. Tatăl său era giuvaergiu, lucra în special cu aur, meserie pe care ar fi dorit să o transmită și fiului său. Lucrurile n-au mers totuși conform planului. Ca în cazul multor artiști, nici micuțul Albrecht nu a urmat visul părintelui său. Încă de timpuriu, el are mai degrabă înclinații spre desen. Este surprins lucrând pe pergament și încearcând primele sale gravuri. Între anii 1486 și 1490 își face ucenicia în atelierul pictorului și gravorului Michael Wolgemut, fiind influențat de gravurile în lemn ale acestuia. Conform obiceiului german din epoca medievală, începând cu anul 1490, Albrecht Dürer întreprinde călătorii prin diverse centre (Strasbourg, Colmar și Basel), pentru a învăța de la alți maeștri ai vremii. Lucrările sale din această perioadă demonstrază influența școlii vechi olandeze, o influență care va rezista apoi de-a lungul întregii vieți.
În 1494 se căsătorește cu Agnes Frey, dintr-o înstărită familie burgheză din Nürnberg. În același an pleacă pentru prima dată în Italia, mai exact la Veneția, unde studiază operele maeștrilor din secolul al XV-lea și copiază gravurile în cupru ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, își deschide în 1497 propriul atelier. Din această perioadă datează operele sale: Apocalipsa, o serie de gravuri în lemn, 1498; Fiul pierdut, gravură în cupru, 1498; Autoportret (1498) aflat la Museo del Prado din Madrid și autoportretul din 1500 care sugerează chipul lui Isus.
Între anii 1505 și 1507, Dürer întreprinde o nouă călătorie la Veneția, unde cunoaște pe Giovanni Bellini, pe care îl consideră cel mai bun pictor și de la care preia forța și profunzimea coloritului. Primește din partea negustorilor germani din Veneția comanda unui tablou de altar, Sărbătoarea Rozariului (1506), care este apoi cumpărat pentru o mare sumă de bani de împăratul Rudolf II și adus la Praga, unde se găsește și astăzi. Întors la Nürnberg, unde se bucură de mare prestigiu, este numit în consiliul orășenesc. În anul 1507 pictează tabloul Adam și Eva, versiune plastică a unei gravuri din 1504. În acest tablou se recunoaște influența Renașterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporțiilor și ale reprezentării ideale a figurii omenești ca postulat obligatoriu în pictură. Un punct culminant din această perioadă îl reprezintă cele trei gravuri în cupru Cavalerul, Moartea și Diavolul (1513), Sfântul Ieronim (1514) și Melancolia I (1514). Prin aceste opere, Dürer eliberează gravura de funcția auxiliară a pregătirii unor tablouri și îi conferă un rang major în artele plastice. În anii 1511-1513 pictează pentru galeria orașului Nürnberg portretele unora din cei mai reprezentativi împărați germani, printre care portretul lui Carol cel Mare.
În culmea gloriei, împăratul Carol Quintul îl primește în audiență într-una din reședințele sale din Țările de Jos și îi acordă o serie de privilegii. Călătoria în Țările de Jos, realizată în anul 1520, reprezintă un adevărat triumf. Magistratul orașului Anvers îi oferă un venit anual de 300 de guldeni-aur, o casă, întreținere gratuită și garanția cumpărării tuturor operelor create, cu condiția de a se stabili în acest oraș. Dürer, îmbolnăvit între timp de malarie, se întoarce totuși la Nürnberg. În această ultimă perioadă a vieții sale, realizează, printre alte opere tardive, cele două tablouri monumentale reprezentând pe apostolii Petru și Pavel și pe evangheliștii Marcu și Ioan.
Cu puțin înainte de a împlini 57 de ani, la 6 aprilie 1528, maestrul se stinge în urma unei acute suferințe. Între timp cochetase din plin cu ideile lui Martin Luther și manifestase un atașament aparte față de Reforma protestantă. Nu a fost un militant în adevăratul sens al cuvântului, deși a aderat la aceste idei cu inima deschisă. Lucrările lui Dürer se adresează nu numai pictorilor, ci și tehnicienilor și arhitecților, inițiindu-i în construcția figurilor geometrice, iar regulile stabilite fiind însoțite de demonstrații riguroase. Dürer a scris și un tratat de geometrie descriptivă, devenind astfel un precursor al acestui domeniu.
Spirit enciclopedic, fire curioasă și sensibilă, artistul german a lăsat în urmă o operă și-o conduită. Datorită lui putem spera într-o legătură profundă între artă și credință. Aplecat mereu spre teme religioase, el ne uimește prin profunzime și sinceritate. Biografia sa merită studiată de oricine, indiferent dacă este sau nu în domeniul artistic. Ni se confirmă, încă o dată, că talentul are nevoie de o cizelare continuă, iar caracterul revendică o permanentă autoanaliză.