Secolul al XX-lea s-a deschis în umbra părinților suspiciunii: Sigmund Freud (1856-1939), Friedrich Nietzsche (1844-1900) și Karl Marx (1818-1883). Nietzsche a murit în 1900, înainte ca secolul să își găsească echilibrul, dar a lăsat în urmă „Așa grăit-a Zarathustra” (1883-1892), scrisă aproape ca o scriptură pentru epoca modernă. Ideea sa despre „supraom” avea să fie folosită decenii...
Născut în 1888, fusese al patrulea dintre cei șase fii ai lui Dimitrie și Ana Trifa. A fost precoce și cuminte. După primii ani de școală (în localitatea natală, Certege), urmează gimnaziul din Beiuș – o școală cu prestigiu la vremea aceea. Urmează teologia (la Sibiu) și, începând din 1910, devine învățător în localitatea Vidra de Sus, satul natal al lui Avram Iancu. În 1911 se căsătorește...
Era într-o vineri, 14 mai 1948, când Ben Gurion a citit Declarația de independență, la muzeul din Tel Aviv. Copleșit de emoție, în fața unui auditoriu entuziast, Gurion avea să marcheze prin acele cuvinte una dintre orele astrale ale istoriei evreiești. Iată și textul ei: „În virtutea dreptului nostru național și intrinsec și pe baza rezoluției Adunării Generale a Națiunilor Unite, declarăm prin...
Nu țintiți spre succes, căci cu cât mai mult îl doriți și cu cât faceți din el un scop, cu atât mai mult îl veți rata. Căci succesul, asemenea fericirii, nu poate fi urmărit; el trebuie să urmeze, și chiar numai așa se și întâmplă, ca un efect secundar neintenționat, din acea dedicare a omului față de o cauză mai mare decât el însuși, sau ca un produs secundar al dăruirii de sine către o altă...
Reflexul de a privi în urmă este o constantă în viața omului. Nu putem înainta necontenit, preocupați doar de ceea ce facem și ceea ce plănuim. Fără acest recurs la tradiție, la ceea ce s-a întâmplat cândva sau la ceea ce a determinat lucrurile prezente, este imposibil să mergem cu adevărat înainte. Faptele trecutului devin adevărate lecții în școala vieții, iar amintirile ne slujesc drept...
Dacă vom compara omul secolului XX cu cel al secolului anterior, vom observa o enormă diferență între ei. În timp ce altădată călătorul putea să contemple, de la fereastra trăsurii, lenta defilare a peisajelor, astăzi, șoferul zăvorât în mașină sau călare pe motocicleta pe care accelerează la maximum nu-și mai permite plăcerea de a admira peisajul, pentru că privirea îi este continuu solicitată...
Una dintre distincţiile cele mai elocvente privind conceptul de „tortură” este aceea între caracterul ei întâmplător şi cel sistematic. Dacă societăţile arhaice practicau tortura în mod mai mult sau mai puţin întâmplător, tortura sistematică a fost introdusă de Inchiziţie şi a fost reluată masiv de sistemele politice totalitare sau dictatoriale ale secolului XX. (…) O altă observaţie generală: în...
Octavian Goga a scris, se pare, mai multe jurnale. Într-unul dintre ele, care acoperă anul 1916 și scris sub forma unei spovedanii, Goga își arată dezgustul profund pentru clasa politică de atunci. Când am dat peste fragmentul cu pricina, m-am gândit că tare bine se mai potrivește și în 2014. Afirmațiile lui trebuie să le punem, totuși, în contextul potrivit. Ele trădează anumite răfuieli...
În secolul XX, când aproape totul devine spectacol, noile dimensiuni ale vestimentației vorbesc de la sine despre viitorul nostru estetic. Strada constituie astăzi un adevărat spațiu de spectacol, magazinele, în majoritatea cazurilor, așijderi. Invocând și alte exemple, la îndemâna oricui, nu ne va fi greu să ne convingem că factorul activ în declanașarea și realizarea spectacolului îl reprezintă...
Sintagma îi aparține lui Edward Grey, secretarul pentru Externe al Marii Britanii. A fost rostită într-o noapte a anului 1914 când privea luminile de la Whitehall, iar între Anglia și Germania izbucnise războiul. N-o să mai apucăm să le vedem aprinse – a continuat el resemnat. După cum știm, se declanșa în acea noapte Primul Război Mondial, o conflagrație cu serioase urmări până în zilele...