O, Duhule Sfânt al lui Dumnezeu, atât de mulți suferă în ziua aceasta. Ajută-mă să stau alături de ei în suferința lor. Nu știu de fapt cum să fac acest lucru. Sunt ispitit mai degrabă să înalț o rugăciune rapidă și să-i trimit de la mine decât să îndur alătur de ei pustiirea suferinței. Arată-mi calea către durerea lor. În Numele și pentru meritele lui Isus.
(Richard Foster)
Tată iubit, nu vreau să Te tratez ca pe un fel de Moș Crăciun, însă am nevoie să-Ți cer anumite lucruri. Dă-mi, Te rog, hrană pentru astăzi. Nu cer pentru ziua de mâine, ci pentru astăzi. Te rog să mă ierți pentru infinit de multele greșeli față de bunătatea Ta pe care le-am săvârșit azi… De multe dintre ele nici măcar nu sunt conștient. Și dacă, în igonranța mea, am cerut lucruri care de...
Dumnezeule atotputernic, Dumnezeule preasfânt și preaînalt, Îți mulțumesc că dai atenție lucrurilor mărunte. Mulțumesc pentru că pui preț pe ceea ce este neînsemnat. Mulțumesc pentru că te preocupă crinii de pe câmp și păsările cerului. Mulțumesc că Îți pastă de mine. În Numele lui Isus.
(Richard Foster)
Domnul meu și Dumnezeul meu, îmi este greu să ascult. Adică nu vreau să spun chiar greu, nu acesta este cuvântul, căci înțeleg că este vorba aici mai mult de a primi, decât de a încerca. Ce vreau să spun de fapt este că sunt atât de orientat către acțiune, atât de interesat doar de obținerea produsului final, încât îmi este mai ușor să fac decât să fiu. Aș vrea să învăț cum să mă scufund în...
O, Doamne, Domnul meu, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Pleiadele și Orionul Îți cântă laudă. Vrăbiile și pițigoii negri le imită cântul. Toată creația pare a exista în armonie cu Tine, Maestrul Dirijor. Toată, cu excepția mea. De ce? De ce doar eu vreau să-mi fredonez propria melodie? Cu siguranță sunt o creatură încăpățânată. Iartă-mă. Îmi doresc cu adevărat să intru mai plenar...
Binecuvântatule Mântuitor, nu sunt suficient de priceput la a mă odihni în căușul mâinii Tale. Nimic din experiența mea anterioară nu m-a învățat acastă odihnă. Am fost învățat cum să-mi asum responsabilitatea. Am fost învțăat cum să dețin controlul. Dar cât privește odihna? Nu, nu am niciun model, nu știu nicio paradigmă pentru odihnă. Ajută-mă să calc pe urmele pașilor Tăi. Învață-mă să văd...
O, Dumnezeule preaînalte, Dumnezeule glorios, cât de mare mi-este dilema! În prezența Ta coleșitoare, tăcerea pare a fi cea mai bună atitudine. Și totuși, dacă eu rămân liniștit, înseși pietrele vor striga. Însă dacă vorbesc, ce vei spune? Iubirea este cea care mă cheamă să dau drumul vorbirii, deși tot simt că mă bâlbâi. Te iubesc, Doamne Dumnezeule. Te ador, mă închin Ție. Mă plec înaintea Ta...
Văzul e singurul simț care lucrează cu distanța. Distanța e chiar o precondiție a lui, feomenul lui originar. Numai văzul ne comunică existența lucrurilor îndepărtate și străine de interesele noastre vitale. (…) Ochiul inimii, spre deosebire de ochiul lumesc, nu se închide niciodată. (…) Idealmente, omul religios ar trebui, chiar ca simplu mierean, să nu piardă nici o clipă contactul...
Binecuvântatul meu Mântuitor, bat pasul încoace și încolo la altarul angajamentului. Chiar vreau să deprind un obicei statornic al rugăciunii; cel puțin, asta vreau în momentul de față. Nu știu sigur dacă același lucru îl voi mai vrea peste două săptămâni. Știu însă că fără un anume fel de comuniune consistentă cu Tine, nu voi ajunge să cunosc supunerea sfântă. Așadar, pe cât îmi stă în putință...
Dragă Doamne Isuse, în momentele mele bune nu-mi doresc nimic mai mult decât să fiu ca tine. Dar mai sunt și altfel de momente… Ajută-mă să înțeleg ce înseamnă cu adevărat să trăiesc într-o asemănare bună, reală cu felul Tău de a fi. În căutarea aceasta după Tine, fă să fiu eu găsit de Tine! Te iubesc, Doamne.
(Richard Foster)