Eticheta

poeți creștini

p

Rugăciunea săptămânii (113)

O, Dumnezeule, îndură-Te de mine rătăcitul și sădește frica Ta în inima mea, ca să fug de lume potrivit poruncilor Tale, să am ură față de ea și să mă adun în mine cu înțelepciune. Și nu mă lăsa, Hristoase, să rătăcesc în mijlocul ei, pentru că numai pe Tine Te iubesc, deși nu Te-am iubit încă, și numai de la Tine aștept să pot păzi poruncile fiind cu totul în patimi și necunoscându-Te. Căci cine...

„Înveșmântând vremelnicia”

Pe masa inimii vremelnică am așezat pâinea Cuvântului veșnic. Cu ea în mâini,  țin drumul celor flămânzi, gata să le înveșnicesc vremelnicia: „Luați mâncați…”   În albastrul inimii vremelnic am adunat mirul cântărilor veșnice. Suit în carul triumfal, împart celor obidiți vremelnic mireasma cunoașterii divine:  „Bucurați-vă întotdeauna.”   În sanctuarul inimii vremelnic arde lumina...

„O zi cu Domnul”

O zi cu Tine, Doamne, ca un vis, dar cât de-adevărată și deplină! Vin păsări de pe cerul cel întins de mâna Ta, la mine în grădină.   Și la taifas cu Duhul Tău când stau, pe tâmple mi se-așează ploi de gând mănos, cum toamne strălucite n-au adus vreodată pe pământ.   Sau de încep, în ascultare, sfat să iau, cum gâza-n sacii ei, polen, se-nlătură din aer deodat văzduhul tot – și-i...

„O clipă, inima mi se făcu cer”

Uneori calcă cineva în inima mea, Calcă aprins, parcă s-o ia. O măsoară în jos și-n sus. Eu tac, ascult și adast supus: O fi boala, o fi moartea Nu mă răzvrătesc, asta mi-e partea. Mă doare, dar nu mi-e frică Numai inima se face mică, mică… Într-o noapte pașii largi, tot mai largi… – Domol, inimă, că te spargi. Strig la ea: „Ești nebună?” Ea-mi bate-n urechi să-mi spună: „Omule, scoală...

Rugăciunea – bumerang al sufletului

Ceresc bumerang al sufletelor noastre,
Fulger țintit de inimă spre Dumnezeu,
Tu, rugăciune, biruitoare mereu
Peste orice înfrângeri, orice dezastre.
 
Străbați genuni, la Domnul te sui
Și de-L atingi te întorci îndată
Înapoi la cei ce te-au trimis, încărcată
De toate bogățiile milelor Lui.
(Vasile Voiculescu)

„Noiembrie”

Afară bate vântul și plouă ne-ncetat în stoluri zboară corbii ce mult noroi e-n sat; iar prin orașe ploaia din streșini plânge greu, așa când fac păcate, aș vrea să plâng și eu.   Ies apele, duc poduri, pustiu e pe hotar e ziua tot mai mică și soare-i tot mai rar…   Mi-e silă de noroaie, mi-e frică de păcat… ajută-mă Isuse și ține-mă curat! Ferește-mă de rău, fă-mi sufletul...

Exercițiu de neuitare: Traian Dorz

La 20 iunie 1989 se stingea unul dintre cei mai mari poeți creștini ai patriei: Traian Dorz. S-a născut în cătunul Râturi din comuna Mizieș, județul Bihor la 25 decembrie 1914. Părinții săi erau creștini respectați pentru pioșenia și hărnicia lor. Fiind unicul copil la părinți, aceștia s-au gândit să-l oprească acasă pentru a se îngriji de gospodărie și de bătrânețile lor. Băiatul însă era atras...

Exercițiu de neuitare: Ionatan Piroșca

La 20 mai 1958 se năștea, la Brăila, poetul creștin Ionatan Piroșca. A primit încă din pruncie o bună educație, fiind crescut în frică de Domnul. Începe să scrie versuri din copilărie, atrăgând atenția asupra unui talent cu totul deosebit. Perioada tinereții i-a fost marcată de succes, obținând premii în cadrul mai multor festivaluri naționale. Începând cu anul 1984 însă, datorită regimului...

Exercițiu de neuitare: Nichifor Crainic

La 20 august 1972 se stingea din viață Nichifor Crainic. La Mogoșoaia (lângă București), în plină perioadă comunistă, ne părăsea unul dintre cei mai mari teologi, scriitori, poeți și filozofi ai momentului. Fiul lui Nedelea Dobre, un țăran de pe apa Neajlovului, si al celei numite „Zana”, el a deprins de la aceștia cele dintâi valori creștine. Dupa primele clase făcute la scoala din...

Rugăciune (88)

Eliberează-mi, Doamne, pe deplin viața / De-nvățătura falsă și străină, / Să piară-n depărtări cum piere ceața, / Când, în răcoarea zilei dimineața, / Un soare minunat și-arată fața, / Lăsând în jur căldură și lumină. Sădește-n mine taina minunată / Ce-ai dat-o Tu botezului în apă / Și tot trecutul meu de altădată, / Și fierea mea cea rea și ne-nfrânată / Să fie răstignită și-ngropată, / Pentru...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.