Cerurile, puse în mișcare prin conducerea Lui, se supun Lui în pace. Ziua și noaptea își continuă drumul poruncit de El, neîmpiedicându-se una cu alta. Soarele, luna și ceata de stele, potrivit poruncii Lui, își desfășoară în unire fără vreo abatere hotarele ce li s-au pus. Pământul, rodind potrivit voințe Lui, dă, la timpuri potrivite, tot felul de hrană oamenilor, animalelor și tuturor...
Dă-ne, Doamne, să nădăjduim în Numele Tău, dintâiul izvoditor al întregii creații [Tu] Cel care ai deschis ochii inimii noastre spre a Te cunoaște pe Tine [drept] singurul Preaînalt întru cele preaînalte, [singurul] Sfânt Care Te odihnești întru cei sfinți; Cel Care smerești cutezanța celor trufași, Cel Care risipești gândurile națiunilor, Cel Care îi înalți pe cei smeriți și pe cei înalți îi...
Să îi punem înaintea ochilor noștri pe bunii apostoli: pe Petru, care, din pricina rivalității nedrepte, nu una, nici două, ci mai multe chinuri a suferit și, astfel, dând mărturie, s-a dus către locul de slavă ce i se cuvenea. Din rivalitate și vrajbă, Pavel a primit premiul pentru răbdarea [sa]. După ce a purtat de șapte ori lanțuri, după ce a fost pus pe fugă, după ce a fost bătut cu pietre...
Pentru cei mai puțin familiarizați cu literatura teologică a primelor secole, ofer mai jos un fel de „regulament” al botezului, așa cum se găsește în Tradiția Apostolică. Fragmentul propriu-zis îi aparține lui Ipolit Romanul (170-236), un veritabil scriitor bisericesc și – după Eusebiu – episcop într-o biserică pe care n-o cunoaștem. Contemporan cu Origen, Ipolit a lăsat în urmă o...
Cerurile care se mișcă prin purtarea Sa de grijă în pace I se supun. Atât ziua, cât și noaptea își încheie cursul care le-a fost rânduit de către El, fără să se împiedice una pe alta. Din însărcinarea Sa, și soarele, și luna, și cetele de stele se rotesc în crugurile care le-au fost rânduite, în deplină-înțelegere, fără nicio abatere. Pământul cel purtător de rod, potrivit Voii Sale, face să...
Cum este oare îngăduit, ca pe unele din făpturile lui Dumnezeu, create spre trebuința oamenilor, să le primești ca bine făcute, iar pe altele să le arunci, ca nefolositoare și de prisos? Nu este oare o lipsă de credință să învinuiești pe Dumnezeu că împiedică să se facă bine în ziua sâmbetei? Nu merită oare să-ți fați joc de cel ce se mândrește cu ciunitrea trupului, ca de o mărturie de alegere...
Iată o afirmație riscantă pe termen lung, dar rostită cu convingere la vremea ei. Îi aparține gânditorului creștin timpuriu Iustin Martirul și a fost reluată – după cum e ușor de bănuit – în diferite contexte. Ea s-a născut într-un cadru apologetic evident, fiind asezonată cu alte expresii de gen. Tânăra mișcare creștină era pusă sub un mare semn al întrebării. Contestatarii ei...
2Clement – așa cum apare în literatura de specialitate – este o scrisoare adrestă de Clement Romanul către biserica din Corint. Ea vin în continuarea unei alte scrisori – 1Clement – și a fost, de fapt, o omilie. Rostită cel mai probabil înainte de anul 150 (undeva între 120-140), această predică ce s-a redactat și apoi recitit în biserici a avut un impact major. Clasată de...