Figură importantă a Evului Mediu, Abelard s-a întâlnit, în parcursul său intelectual, cu cel mai important dascăl al momentului: Anselm de Laon. Considerat părintele hermeneuticii biblice, Anselm s-a bucurat în jurul anului 1100 de o reputație extraordinară. Cu toate acestea, Abelard nu a găsit în el ceea ce căutase. I s-a părut că e precum cu pomul lăudat la care nu e bine să mergi cu sacul...
A descrie parcurusul istoric al unui popor nu e o sarcină ușoară. Complexitatea întregului demers, rigoarea legată de surse și propria subiectivitate te pun într-o reală dificultate. La fel ca individul, un popor care se adună sub același steag și care împărtășește aceleași năzuințe are și o sumedenie de particularități. Dar când vine vorba de poporul evreu, toate aceste detalii se amplifică...
Scrisă în 1121, în plină perioadă scolastică, lucrarea Didascalicon poartă semnătura lui Hugo de Saint-Victor, fiind una dintre capodoperele gândirii medievale. Salutăm apariția ei într-o ediție bilingvă (latino-română) în colecția Biblioteca medievală de la Polirom (2013) și apreciem deopotrivă coordonatorul seriei – dl. Alexander Baumgarten – și pe doamna Laura Maftei, o excelentă...
Citind Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane a lui Francis Bacon, dau peste o sinteză interesantă. La un moment dat, printre elaborari de tot felul, autorul identifică maladiile cunoașterii. Deși bună în esența ei, învățătura se poate îmbolnăvi, iar atunci lucrurile degenerează. Iată cele trei afecțiuni fatale ale adevăratei cunoașteri sunt: 1. Învățătura...
Parisul, maica tuturor științelor, asemeneea oricărei alte Cariath Sepher, oraș al literelor, se înalță ilustru și cu adevărat măreț, și face dorite, prin grija sa, lucruri mari și pline de promisiuni, pentru magiștri și studenți. Acolo, ca într-un atelier de înțelepciune, ea are argint la începutul venelor și din aur este lăcașul în care acestea curg împreună, după lege; din care, înțelepții...
Să fim sinceri. De câte ori ne gândim la dragon, ne gândim de fapt la un balaur cu un număr variabil de capete sau ceva de genul ăsta. E greu să scăpăm de această uzanța atât de exploatată în mitologie și în cinematografie. Încercând să facem dreptate acestui concept, afirmăm că – în Evul Mediu – însemna și altceva. Ceva cu totul diferit. Este vorba despre un tip de soldat care era în...
După legalizarea creștinismului sub Constantin cel Mare, botezul se administrează tot mai mult copiilor. Deși există dovezi că și înainte de acest moment se botezau copiii, cam de la acastă dată pedobatismul își intră, să zicem, în drepturi. În Perioada Scolastică însă (mijlocul Evului Mediu), o altă problemă se ridică tot mai stringent: legitimitatea botezului în masă. Era vorba de națiuni ale...
La începuturile Evului Mediu toată lumea credea. Pe de altă parte, credincioșii aveau, cu siguranță, aproape toți, o cunoaștere sumară a aspectelor celor mai frapante pentru imaginație ale reprezentărilor creștine asupra trecutului, prezentului și viitorului lumii. Dar – după cum o arată nenumărate mărturii extrase din literatura hagiografică, cărțile de penitență, catehismele populare sau...
Evului Mediu occidental, chiar în miezul lui, a acordat o specială atenție credinței și înțelegerii. Au avut loc dezbateri, s-au scris tratate și s-au emis ipoteze de lucru. La un moment dat gânditorii s-a împărțit în tabere adverse și au polemizat frenetic. Din toată această zabatere filozofico-teologică, s-au născut cel puțin trei sintagme care merită amintite: 1. Fides quarens intellectum...
Amurgul Evului Mediu este una dintre cele mai bune cărți scrise vreodată pe acest subiect. Ieșită de sub pana marelui istoric al culturii Johan Huizinga, lucrarea se bucură și de o ediție românească (la Humanitas). Pentru cine este interesat de această predare de ștafetă – Evul Mediu și Renașterea – analiza lui Huizinga îi este o bună călăuză. Undeva în primele capitole, vrând să...