Parisul, maica tuturor științelor, asemeneea oricărei alte Cariath Sepher, oraș al literelor, se înalță ilustru și cu adevărat măreț, și face dorite, prin grija sa, lucruri mari și pline de promisiuni, pentru magiștri și studenți. Acolo, ca într-un atelier de înțelepciune, ea are argint la începutul venelor și din aur este lăcașul în care acestea curg împreună, după lege; din care, înțelepții mistici ai elocinței fac coliere de aur, încrustate cu argint și coloane împodobite cu pietre de neprețuit, care împodobesc și gătesc pe mireasa lui Hristos. Acolo fierul este ridicat de la pământ, deoarece, atunci când slăbiciunea pământească este întrăită prin putere, platoșa credinței, sabia spiritului și celelalte arme ale ostașului creștin, tari împotriva puterilor aramei, sunt făcute din el. Iar piatra, topită de căldură, se transformă în aramă, căci, cuprinse de fervoarea sfântului Duh, inimile de piatră uneori strălucesc, ard și devin sunătoare și, prin predică, vestesc laude întru Hristos.
Așa își începea – în 1231 – papa Grigore al IX-lea, scrisoarea de binecuvântare înaintată Universității din Paris. Deși limbajul este destul de greoi (suntem în plină perioadă scolastică, să nu uităm!), la o lectură atentă ideile episcopului de Roma prind contur.
Cu referire predilectă la Facultatea de Teologie a respectivei universități, Grigore al IX-lea îi încurajează deopotrivă pe profesori (magiștri) și pe studenți. Plină de forță mi se pare metafora miresei lui Hristos. Actul didactic este văzut în deplina lui înrâurire asupra creștinilor de rând, a marii turme a Domnului. La acea vreme nu se putea fac teologie doar pentru tine însuți, trebuia neapărat să te regăsești în slujirea practică. De asemenea, echiparea spirituală și teologică este abordată cu seriozitate. Se sugerează o anumită împotrivire a inimii omului, o rebeliune universală în fața mântuirii. Dar, tocmai aici, intervine rolul școlii și al pregătirii în general. Inimile împietrite pot fi transformate în inimi de carne, inimi care să-l mărturisească pe Hristos. Totul conduce spre ideea anunțată: aceea de atelier al înțelepciunii. Ce înălțător, ce motivator!