Deșteptăciunea între realism și alienare

D

Să ne înțelegem o dată pentru totdeauna: cine îmi spune că sunt deștept mă jignește. Cine îmi spune că sunt un om deștept mă îndurerează. Nu neg deșteptăciunea voastră, dar o arunc odată cu ziarele la latrină. Să ne înțelegem: pentru mine deșteptăciunea nu e altceva decât gradul cel mai înalt al mediocrității. Deșteptăciunea e acea formă superioară de inteligență pe care o pot înțelege, aprecia și iubi toți. Deșteptăciunea e un amestec plăcut de facilitate, curiozitate, spirit, locuri comune înzorzonate și filistinism puțin cherchelit, care place doamnelor, profesorilor, avocaților, oamenilor de lume, ilustrelor persoane culte, într-un cuvânt, tuturor care se află la jumătatea drumului între cer și pământ, între paradis și infern, la fel de departe de animalitatea josnică și de marele geniu.

(Giovanni Papini,

în Un om sfârșit, Polirom, Iași,  2011, p. 134)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.