Unii oameni cântă la pian. Alții cântă cu vocea, iar alții joacă teatru. În lumea băieților aroganța este o adevărată artă. Transmite un sentiment, iar ceea ce îi atrage este reacția pe care o primesc de la ceilalţi – oamenii se opresc și observă.
Există cinci explicații pentru „aroganța“ băieților. Le voi înșirui mai întâi și apoi le voi explica pe fiecare în parte. Mai întâi, unele dintre ieșirile arogante își au originea în afișarea poziției dominante la primate. În al doilea rând, sunt parte din ceea ce îi separă, ca adolescenți, de adulți. În al treilea rând, sunt menite să pară, într-un fel imatur, intimidante. În al patrulea rând, această atitudine este rezultatul puternicelor modele sociale pe care le primesc băieții. În al cincilea rând, aroganța funcționează într-un fel. Reușește să semene confuzie și uneori spaimă în femeile adulte și în fete, mai ales că atitudinea asta încalcă toate convențiile sociale. (…)
Băieții adolescenți nu au nevoie doar să își arate corpul dezvoltat și plin de mușchi, ci să se şi mândrească cu autonomia și cu egoul lor. „Hei, oameni buni! Ia uitați-vă la mine!“ e mesajul adolescenților, atât din partea băieților, cât și din partea fetelor. Fetele sunt mai conștiente de relaționarea cu cei din jur și e posibil să acționeze în stabilirea legăturilor cu ceilalți într-un mod mult mai puțin amenințător. Băieții sunt considerabil mai dezinhibați în legătură cu capacitatea lor de a face față concurenței, prin urmare acționează cu dezinvoltură, în mod gălăgios și insuportabil.
Deși sunt competitivi și bravează, e posibil ca asta să aibă legătură și cu faptul că băieții nu sunt dezvoltați îndeajuns, cel puțin în comparație cu fetele de aceeași vârstă. Din experiența mea, pot spune că băieții camuflează deseori anxietatea socială și ignoranța cu comportamente arogante. (…)
În cele din urmă, băieților li se pare că atitudinea arogantă e o sursă de putere. Adulții din metrou se îndepărtează de grupurile de băieți macho. Profesorii devin rigizi și răzbunători atunci când sunt provocați de un băiat arogant; prea mulți dau înapoi cu subtilitate atunci când sunt provocați în fața clasei. Mamele se pot speria ori pot fi copleșite; tații se pot simți uneori provocați la rândul lor și recurg la corecţii fizice. În orice caz, adulții își schimbă comportamentul în preajma unui băiat arogant, ceea ce îi arată băiatului respectiv că e puternic. (…)
Un înțelept specialist în psihanaliză mi-a explicat la un moment dat comportamentul unui pacient spunându-mi „Furia este un joc al celor tineri“. Încerc să îmi aduc aminte că e doar un joc. Cred că singura metodă de a rezolva problema aroganței la băieţi este să îi dezarmezi. Nu mușcați momeala, nu țineți predici și nu faceți morală, nu vă speriați și nu îi tratați de sus. Sunt doar niște băieți: tineri, dependenți și oarecum imaturi. Nu fiți așa de impresionați sau supărați.
(Din volumul Despre băieți. Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări referitoare la cum să crești un băiat, de Michael Thompson, Humanitas, 2020)