Dacă aș fi fost mama lui Iosif, m-aș fi rugat
să fie păzit de frații săi. „Doamne, păzește-l.
E atât de tânăr, atât de didferit de ceilalți.”
Din fericire, ea n-a știut nimic de robie și temniță…
Dacă aș fi fost mama lui Daniel, m-aș fi rugat:
„Dă-i biruință! Hoarda asta de babilonieni cruzi
și fără Dumnezeu… Nu îngădui să cadă în mâinile lor!
Mai bine mort, Dumnezeule atotputernic!”
Dacă aș fi fost Maria, o, dacă aș fi fost Maria,
aș fi plâns așa cum nicio altă mamă nu a plâns vreodată:
„Orice, Dumnezeule atotputernic, orice… dar nu răstignit.”
Cu astfel de rugăciuni supărătoare ar fi asaltat înțelepciunea
mea finită Înțelepciunea Infinită. „Doamne,
ce binie că s-a făcut după înțelepciunea Ta infinită.”
(Ruth Graham Bell)