La 6 noiembrie 1893 se stingea din viață compozitorul Piotr Ilici Tchaikovski. Marele muzician s-a născut într-o familie burgheză, fapt care avea să-i dea o anumită perspectivă. Părinții l-au îndrumat către științele juridice, un vis mai vechi ce avea toate șansele să devină realitate. Oarecum nevăzut, începând de la 5 ani, Piotr începe să studieze pianul. Când abia împlinise 14 ani își pierde mama, fapt care-i va pricinui o durere imensă.
Urmează studiile în drept, își ia diploma și devine secretar la Ministerul Justiției. Pasiunea pentru muzică va fi rămas o vreme pe locul doi, dar niciodată nu a renunțat la ea. Ca și amator, Tchaikovski contină să cânte și să se instruiască temeinic. Nesimțindu-se la locul său în domeniu juridic, părăsește ministerul (în ciuda opoziției din familie) și se înscrie la cursurile de muzică oferite de Anton Rubinstein.
În 1866 își definitivează studiile de muzica, iar fratele lui Anton R., Nikolai, îi oferă postul de profesor de muzică la o școală din Moscova. Aici a predat până în 1878, perioadă în care a compus și celebra Simfonie nr. 1, Vise de iarnă. Între anii 1867-1868, Tchaikovscky și-a combinat îndatoririle profesionale cu criticismul muzical în timp ce continua să compună. Din această perioadă avem Primul Concert de Pian, Variațiuni pe o temă Rococo, A doua și a patra simfonie precum și Lacul lebedelor.
La Moscova este introdus cu succes în Cercul Artistic, un club format de Rubinstein. După această perioadă, el se desprinde încet de protectorul său, relațiile celor doi fiind din ce în ce mai tensionate strecurându-se și anumite intrigi. Viața sa sentimentală a fost un fiasco aproape ireversibil. Incipienta și tumultoasa iubire pentru soprana belgiană Desiree Artot sfârșește prost. După căutari și dezamăgiri, va închega o relație cu bogata văduvă Nadazhda von Meck. Se vor căsători, deși mulți istorici consideră căsătoria ca fiind pur conjuncturală. Bogata lui soție avea să-l scoată din multe încurcături financiare în care era implicat.
Tchaikovsky se stinge din viață la Saint Petersburg, la nouă zile după premiera celebrei Simfonii a șasea. Deși a trăit doar 53 de ani, a intrat în galeria marilor compozitori ruși, deși asupra lui planează și azi o sumedenie de întrebări mai mult sau mai puțin moralizatoare. Simfonia mai sus menționată și cunoscută mai degrabă drept Patetica, va avea parte de un succes formidabil. La 20 de zile după înmorâmântare va fi interpretată din nou ca și un omagiu adus ilustrului ei compozitor. Până și asupra morții sale planează încă o sumedenie de suspiciuni, dar dincolo de controverse viața lui a însemnat muzică și iar muzică. Întreaga realitate a fost percepută prin sunet și mișcare. Un mare compozitor, artist și apărător al valorilor naționale.