„Niciodată toamna‟

N

Pe maestrul Tudor Gheorghe l-am asociat întodeauna cu cobza. Acestea sunt primele mele amintiri legate de acest mare artist. Interpreta melodii prea puțin cunoscute, culese din popor, dar aranjate într-o anumită coeziune muzicală. Registrul amplu al vocii, expresia largă a feței, carisma actului muzical m-au confiscat definitiv. Apoi, avea să revină în forță cu acele concerte ale anotimpurilor. Începuse cu Primăvara, apoi continuase cu celelalte anotimpuri, iar noi îi așteptam noul album cu nerăbdare. De deata aceasta maestrul era însoțit de orchestră simfonică și un cor impresionant, iar muzica era aranjată magistral de dirijorul Marius Hristescu. Concertele lui erau o adevărată frenezie, un moment în care te puteai opri din alergarea zilnică pentru a savura ceva de calitate. Era un act cultural de mare complexitate, profunzime și emoție.
Pentru că tot suntem în plin sezon, vă recomand piesa Niciodată toamna, o piesă ce are în ea suficientă melancolie și speranță. Edificiul muzical se ridică impetuos în fața noastră, iar vocile, instrumentele și textul lucrează într-o sinergie perfectă. Cu astfel de cântece toamna devine suportabilă, ploile reci au o urmă de candoare, iar frigul ce se instalează ușor devine parcă îmbietor…

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.