Exercițiu de neuitare: Edgar Degas

La 19 iulie 1834 se năștea, la Paris, pictorul Edgar Degas. A venit pe lume într-o familie înstărită, fiind primul dintre cei cinci copii. Tatăl său, Auguste de Gas, era bancher, iar mama – provenită din Louisiana (SUA) – era vestită pentru frumusețea și inteligența ei. După Absolvirea liceului, se înscrie la Facultatea de Drept pe care o abandonează curând. Își ocupă timpul copiind tablouri ale marilor maeștrii, însușindu-și astfel arta picturală. Trăiește o mică revelație când constată, de unul singur, marea sa înclinație spre desen și pictură. Hotărăște să se consacre definitiv acestui domeniu, așa că se înscrie la atelierul de pictură a lui Louis Lamothe. În 1855 reușește la examenul de admitere la Școala Superioară de Arte Frumoase din Paris, deși nu rămâne mult timp elevul acestei școli.

În anul 1856 călătorește la Napoli, împreună cu bunicul său. La Roma ia cursuri de pictură, copiază opere ale maeștrilor italieni, frecventează muzee și biserici. Toate le trimitea tatălui, acasă, care începe să creadă tot mai mult în talentul său. În 1859 se întoarce în Franța, unde intră în compania marilor pictori ai vremii precum Claude Monet, Auguste Renoir, Alfred Sisley și Paul Cezanne. Cu toate acestea, Degas își păstrează particularitățile până la moarte. Motivele preferate le tratează cu o uimitoare noutate, limitările de pserspectivă fiind asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit abundent pastelul pentru a proba noi tehnici de execuție și a lăsat după el o moștenire originală și variată (aprox. 2.000 de lucrări).

A fost unul dintre cei mai talentați pictori pe care i-a avut Franța vreodată, distingându-se prin felul cum descria obiectele efemere în mișcare. A început cu academismul clasic, dar a revenit destul de repede la tema realistă, unde s-a cantonat to restul vieții. A cochetat o vreme cu impresionismul, expunându-și o parte din tablouri în cadrul acestor manifestări. Totuși, rămâne în felul lui un haiduc al artei, un solitar neînțeles pe multe planuri. Alege calea celibatului, singura femeie pe care o acceptă în preajmă fiind menajera sa. În 1884 cade într-o stare de depresie severă, se izolează de societate, iar ritmul de muncă scade de la o zi la alta. La aceste tulburări psihice se adaugă și o miopie galopantă, care a contribuit în bună măsură la degradarea sa. Când se stinge – la 27 septebrie 1917 – Degas este aproape orb, departe de prietenii de-o viață și trist.

Biografia acestui artist este interesantă în multe feluri. În primul rând, să remarcăm tenacitatea cu care a crezut în talentul său. În singurătățile lui, într-o familie care-l dorea mereu altceva, Degas a visat să devină un mare pictor. Și a devenit, iar posteritatea i-a fost recunoscătoare. În al doilea rând, apreciem faptul că nu s-a bizuit pe resursele, de altfel însemnate, ale familiei, ci a dorit să-și croiască un drum propriu prin viață. În fine, e remarcabil modul în care și-a disciplinat trupul și mintea, astfel încât să nu intre în combinații nefericite. A trecut prin viață cu o oarecare discreție și a plecat din ea cam la fel.