Eticheta

mari scriitori

m

„Țară de secături, țară minoră”

Octavian Goga a scris, se pare, mai multe jurnale. Într-unul dintre ele, care acoperă anul 1916 și scris sub forma unei spovedanii, Goga își arată dezgustul profund pentru clasa politică de atunci. Când am dat peste fragmentul cu pricina, m-am gândit că tare bine se mai potrivește și în 2014. Afirmațiile lui trebuie să le punem, totuși, în contextul potrivit. Ele trădează anumite răfuieli...

„Începutul are o aură magică”

”Ziua bună se cunoaște de dimineață” – spune un proverb. Este însă o expresie a obsesiei pe care o avem noi, oamenii, pentru începuturi. ”În viață, spune vocea înțelepciunii populare, este important să începi cu dreptul”. Iar primul sfat care i se dă unui copil în prima zi de scoală este „ai grijă să fii luat de bun de la început.“ Începutul are o aură magică, iar uneori trebuie marcat...

Exercițiu de neuitare: Zig Ziglar

La 28 noiembrie 2012, după o cruntă suferință, ne-a părăsit unul dintre cei mai mari influenți scriitori creștini: Zig Ziglar. Deși cunoscut în mod deosebit pentru conferințele și lucrările sale devoționale, Ziglar a avut o paletă mult mai largă de preocupări. Baptist practicant, scriitorul american a lăsat în urmă o operă de mare impact sub aspect educațional. Totuși, n-a fost doar omul...

„Nu trăim într-o primăvară a istoriei”

Mărturia ce-o ofer mai jos îi aparține lui Jean d’Ormesson. La 88 de ani, marele scriitor francez, a publicat un roman autobiografic şi confesiv intitulat Un jour je m’en irai sans en avoir tout dit („Voi pleca într-o zi fără să fi spus totul”) (Robert Laffont, 2013). După cum veți observa, sinceritatea scriitorului este debordană. Felul candid în care-și așterne amintirile, pertinența analizei...

Cei doi Vasile: Alecsandri și Porojan

Iubitorii de literatură deja inuiesc povestea. De fapt, nu e o poveste, ci un crâmpei din viața poetului Vasile Alecsandri. Dintre toate figurile ce i-au amprenat copilăria, niciuna n-a rămas mai vie și mai evocatoare decât cea a țigănușului Vasile Porojan. Acesta din urmă a fost pentru Alecsandri prietenul lui cel mai bun, legătura lui cea mai puternică și mai vie cu oamenii din popor, cu limba...

Mai mult decât o carte de rugăciuni

Samuil Micu (1745-1806) a fost preot român greco-catolic, teolog, istoric, traducător, scriitor, poet, filozof, iluminist, reprezentant al Şcolii Ardelene, luptător pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania. Deși o personalitate ilustră, biografia sa nu trece dincolo de studiile de specialitate. Copiii noștri află de el fie din întâmplare, fie datorită unei sugestii concrete. Și...

„Nu am avut timp să vă spun că sunt fericită”

Nu fiți supărați pe mine că nu am avut timp să vă spun că sunt fericită, dar trebuie să înțelegeți că nu mai am 18 ani și ideea de a mă căsători nu e suficientă ca să-mi pierd capul de tot. Sunt foarte fericită, sunt sigură, dar nu mă gândesc la căsătorie toată ziua. Mai sunt și celelalte ale vieții, toate suferințele cumplite ale oamenilor, vremurile grele pe care le trăim și, mai ales...

„Dar ce sunt eu?”

Când și-a pierdut cel mai bun prieten al său, poetul Alfred Tennyson a scris următoarele: Iată, noi nu știm nimic; Pot doar să cred că binele va veni În cele din urmă – departe în viitor – în cele din urmă pentru toți; Și fiecare iarnă se va schimba în primăvară. Acesta este visul meu. Dar cine sunt eu? Un pruncâ plângând în noapte; Un prunc plângând după lumină; Fără cuvinte, ci doar...

Exercițiu de neuitare: Julien Green

La 13 august 1998 se stingea, la Paris, Julien Green. Scriitor francez de origine americană, s-a născut în zorii secolului trecut (1900) și a trăit până la finele acestuia. Longeviv și prolific, Green reprezintă unul dintre cele mai profunde condeie ale epocii contemporane. Se converteşte la catolicism la numai 16 ani, o vârstă adolescentină dar – în cazul lui – echilibrată și matură...

Iubirea și dorința

A dori ceva e, în definitiv, tendința de a poseda acest ceva, în care caz posesia înseamnă, într-un fel sau altul, ca obiectul să intre în orbita noastră și să ajungă oarecum a face parte din noi. Din acest motiv, dorința moare automat o dată cu dobândirea, dispare o dată cu satisfacerea. Iubirea, în schimb, este veștnic nesatisfăcută. Dorința are un caracter pasiv și în ultimă instanță ceea ce...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.