Eticheta

iarnă

i

Povestea anotimpurilor

“Iarna. Cuprindere albă, îngheţată, ascundere a necurăţiilor lumii şi ale sufletului sub aşternutul curat, neutru, egalizator – precum cel al începuturilor –, retragere în căldura căminului, însingurare şi rabatere spre jăratecul sufletului, meditare, timp pentru sondarea adâncimilor sufleteşti, adiere a poveştilor copilăriei, vine-vine Moş Crăciun, mâine anul se-nnoieşte, suspendare a timpului...

„Ninge cu amintiri…”

Internetul e plin de surprize. Cauți ceva și găsești… altceva. Așa am dat peste o poezie intitulată Zăpezile de altădată, scrisă de Lidia Burduja. Am citit-o cu plăcere, poate și datorită coloanei sonore semnată de Stephen Schlaks. „Ninge cu amintiri pe al nostru vis” – așa începe totul. Apoi, cu iz bacovian, „cerul plânge gri corbii care mor”, pentru ca să aflăm, în cele din urmă, că...

Hitler la săniuș

Neajutat de fotografie e greu să ți-l imaginezi. Adolf Hitler într-una dintre puținele ipostaze cât de cât joviale. Suntem obișnuiți să-l vedem doar în febra unui discurs, în concentrarea maximă a unei întâlniri sau în compania altor oameni importanți ai vremii. Aici, călare pe o sanie ce seamănă cu cea a generației mele, Hitler este cât de cât natural. Greu de spus dacă s-a însăniat efectiv sau...

Iarnă de poveste

Odată cu zăpada proaspătă – mai multă la munte, mai puțină la șes – să reascultăm vocea inconfundabilă a Andei Călugăreanu. O melodie-poveste despre frivolitățile iernii. Un elogiu ușor zglobiu adus anotimpului alb. Audiție plăcută!

Cu iarna-n suflet

Alături de imaginile cu Revoluția, vă las peste week-end și alte imagini. Sunt în ton cu vremea de afară. Abundă de feerie și chiar pot naște mici nostalgii…

Prin… Patagonia

Nu știu cum era pe la voi, dar prin zona unde am crescut era o expresie: Du-te în Patagonia! Era un fel de a-i spune cuiva că nu-l mai vrei prin preajmă, era un jargon destul de popular. Pentru a arăta plictisul și chiar supararea unii mai spuneau: Mă duc în Patagonia… O vreme eu chiar am crezut că Patagonia nu există în realitate, ci se folosește într-un sens stric peiorativ. Mi-am readus...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.