După cum anunțam, mă aflu într-o perioadă solicitantă. Săptămâna asta – deși încă nu s-a încheiat – am slujit la evanghelizare în mai multe biserici. Majoritatea în mediu rural, acolo unde oaemnii te ascultă cu un interes încurajator. Printre săteni, săptămâna de evanghelizare este un eveniment anual al obștei. O așteaptă cu drag, cea mai mare parte dintre ei, și participă cu interes...
Dumnezeu îndreaptă oamenii spre orașe pentru a ne da posibilitatea să ajungem la ei mai repede. În toată lumea, satele stagnează sau sunt pe cale de dispariție, din cauză că primii care suferă în caz de foamete sunt sătenii. Perspectiva orașului, care oferă hrană suficientă, educație, servicii medicale și posibilitatea de a avea o slujbă, îi atrage pe tineri și pe cei ambițioși. Orașele sunt gata...
Iată o știre transmisă pe Antena 1 și care – în accepțiunea mea – are două învățăminte. (1) Pentru evanghelizare nu trebuie doar râvnă și decibeli, ci și o înțelepciune de șarpe. (2) Democrația este suficient de subtilă să amendeze cât se poate de legal propovăduirea Evangheliei. Probabil că ar fi încă multe de spus… dar mă opresc aici.
Perioada evanghelizărilor abundente a trecut. De mai bine de o saptămână nu am mai mers seară de seară la seri de evanghelizare. Ce pot sune?! A fost o experiență interesantă prin diversitatea auditoriului. Am slujit, prin harul Domnului, în biserici ascunse între dealuri, în te miri ce cătun; dar și în biserici de oraș, cu așteptări ceva mai diferite. Se depun eforturi spirituale, organizatorice...
Pentru că deja s-a scurs ceva timp de la Conferința Mondială de misiune de la Edihburgh (Scoția), putem să o privim la rece. Trăgând cu ochiul pe site-ul oficial al conferinței () și citind mărturii de-ale participanților, evenimentul devine tot mai grăitor. O mică analiză se impune, așadar. Desfășurată între 2-6 iunie, Conferința Mondială de Misiune a stat sub semnul următorului slogan:...