Eticheta

viața și moartea

v

Viața ca o ciornă!

Pavel spune într-una din epistole că trebuie să ne zorim să trăim deoarece timpul este amăgitor. Este oare timpul amăgitor cu adevărat? Nu trăim noi oare toate zilele vieții noastre ca și cum am scrie în grabă, neîngrijit, o ciornă a vieții pe care eventual o vom copia pe curat într-o bună zi, mai târziu?! Ca și cum ne-am mulțumi să strângem laolaltă tot felul de materiale, rămânând ca abia mai...

Viața omului: iubire sau idol?

Gândul la moarte și la viața de după moarte nu trebuie să ne distragă de la această viață, ci să aprofundeze această viață; acest gând nu trebuie să ne găsească absenți spiritual, ci să ne facă total prezenți, el nu trebuie să ne răpească participarea, ci să ne facă total capabili de iubire. Eliminarea oricărui gând la moarte și un asemenea stil de viață, ca și cum am avea timp nesfârșit la...

„Ce-ar fi iubirea fără veșnicie?”

Iubirea învie tot ce atinge. Moartea îi este soră și slujitoare: coasa ei pregătește jerba pe care iubirea o va culege în eternitate. Nu te îndoiești că ești iubită așa cum nu te îndoiești că vei muri. Ce-ar fi iubirea fără veșnicie? Dar ce ar fi veșnicia fără iubire? Numai iubirea poate împlini ceea ce nu are sfârșit. Iubirea fără veșnicie se numește neliniște; veșnicia fără iubire se numește...

Înțelepciunea TIC-TAC-ului

Cînd eram mic, nu suportam ticăitul ceasurilor. Și asta nu pentru că sufeream cu nervii sau de insomnie, ci pentru că ceasul îmi amintea de existența timpului. Fiecare tic-tac era pentru mine ca o bătaie în porțile morții. Cînd mă culcam în pat și în întuneric se mai vedea doar conturul albicios al ferestrei, ticăitul ceasului se asemăna cu zgomotul roților unui tren care mă duce spre moarte. Era...

Pești, păsări și învățămintele lor

Şi dacă stai să te gândeşti, păsările, peştii şi jivinele seamănă în multe privinţe cu oamenii. În asta constă, vezi tu, unitatea noastră absolută. Noi învăţăm unul de la altul. (…) Există, printre altele, şi un peşte miriapod. De ce culoare e piatra pe lângă care înoată, de culoarea aceea se face şi el: de e albă – alb, de e verde – verde. Aşa sunt, copile, şi unii oameni: cu creştinii...

Întrebarea săptămânii (18)

Ce putem cunoaște? De ce există ceva pe lume? De ce n-ar fi nimic?
Ce s-ar cuveni să facem? De ce să facem ceea ce facem? De ce și în fața cui suntem până la urmă răspunzători?
Ce putem spera? De ce ne aflăm aici? Ce ni se întâmplă?
Cine o să ne dea curajul să înfruntăm viața sau să înfruntăm moartea?
(Hans Küng)

Întrebarea săptămânii (3)

Câte conflicte au fost evitate, câte prietenii au renăscut, câte ore nu s-au risipit, câte gesturi de afecțiune nu au fost făcute pentru că, uneori, ne amintim că viața e scurtă?
(Steven Pinker)

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.