
Spunem că orgoliul îl ia omului pe Dumnezeu: orgoliul este într-adevăr iubirea propriei excelențe, atunci când mintea iubește doar binele pe care îl are în ea însăși, adică nu și pe Cel de la care a primit binele. O, orgoliu ciumat, ce faci? De ce faci ca râul să se rupă de sursă? De ce faci ca raza să se desprindă de soare? Pentru ce altceva decât pentru a-l face să sece, nemaiavând apă, și...