Dragă Doamne Isuse, în momentele mele bune nu-mi doresc nimic mai mult decât să fiu ca tine. Dar mai sunt și altfel de momente… Ajută-mă să înțeleg ce înseamnă cu adevărat să trăiesc într-o asemănare bună, reală cu felul Tău de a fi. În căutarea aceasta după Tine, fă să fiu eu găsit de Tine! Te iubesc, Doamne.
(Richard Foster)
O, Doamne, cum să las lucrurile din mână, când sunt atât de nesigur de ele? Am incertitudini cu privire la voia Ta, și sunt nesigur de mine însumi… Dar nu asta este problema, nu-i așa? Adevărul gol-goluț e că urăsc însăși ideea de a renunța. Ce vreau eu de fapt este să dețin controlul. Nu, am nevoie să dețin controlul. Asta e problema, nu-i așa? Mi-e teamă să renunț la control, mi-e teamă...
Preabunule Isus, îmi este mai ușor să mă apropii de Tine cu mintea decât cu lacrimi. Nu știu cum să mă rog pornind din acel miez emoțional al vieții mele, și nici măcar nu știu cum să intru în legătură cu acea parte a ființei mele. Totuși, vin la Tine așa cum sunt. Isuse, Tu ai trecut prin cea mai mare dintre încercări într-o agonie neumbrită de rușine și ai plâns lacrimile unei suferințe adânci...
Scumpul meu Mântuitor, de ce mă tem oare de privirea Ta cercetătoare? Ce faci Tu e un examen al iubirii. Și totuși, mi-e teamă… mi-e teamă de ceea ce ar putea ieși la lumină. Chiar și așa, Te invit să mă cercetezi până în străfunduri, ca să mă pot cunoaște pe mine însumi – și pe Tine – mai plenar.
(Richard Foster)
Tu ești Dumnezeul care, mai mult ca orice, se pricepe să se descopere pe Sine. Te-ai arătat lui Avraam, Isaac și Iacov. Când Moise a vrut să știe cum arăți, i-ai făcut pe plac. De ce ei, nu și eu? Am obosit să mă rog. Am obosit să tot cer. M-am săturat să aștept. Dar voi continua să mă rog și să cer și să aștept, pentru că în alta parte n-am unde să mă duc. Isuse, și tu ai cunoscut singurătatea...
Doamne Isuse, ce nevoie disperată am să învăț să mă rog! Și totuși, dacă e să fiu sincer, știu că deseori nici măcar nu vreau să mă rog. Atâtea lucruri îmi distrag atenția! Sunt încăpățânat! Sunt Egocentric! În îndurarea Ta, Isuse, adu acea parte a ființei mele responsabilă de dorințe în concordanță cu cea responsabilă de nevoi, astfel încât să pot ajunge să-mi doresc ceea ce am nevoie. Mă rog în...
În cartea sa despre rugăciune (Rugăciunea. Aflarea adevăratului cămin al inimii), Richard Foster discută la un moment dat despre rugăciunea de examen. El afirmă că acest tip de rugăciune este deopotrivă incomod și ocolit. Tot mai mulți dintre noi fie cerem obsesiv, fie mijlocim patetic pentru ceilalți. Ne luăm prea puțin timp pentru a ne cerceta înaintea lui Dumnezeu. Totuși, atunci când o facem...
Despre rugăciune se scrie mult. Cam toți știm de ce, cum și mai ales când ar trebui să ne rugăm. Fiind parte din viața normală de credință, rugăciunea este expusă unei analize continue. Fie că ne rugăm sau nu, știm totuși care-ar fi rigorile. Cartea din față – Rugăciunea. Aflarea adevăratului cămin al inimii – trebuia să fie scrisă. E bine c-a făcut-o Richard Foster pentru că el ne-a...
Nu trebuie să ne sfiim. El ne invită în sufrageria inimii Sale, unde ne putem încălța cu niște papuci vechi de casă și putem împărtăși liber ceea ce simțim. El ne invită în bucătăria prieteniei Sale, unde sporovăiala și freamătul aluatului se mestecă într-o bunădipoziție generală. Ne invită în camera de luat masa a tăriei Sale, nde putem ospăta după cum ne poftește inima. Ne invită în camera de...