Preabunule Isus, îmi este mai ușor să mă apropii de Tine cu mintea decât cu lacrimi. Nu știu cum să mă rog pornind din acel miez emoțional al vieții mele, și nici măcar nu știu cum să intru în legătură cu acea parte a ființei mele. Totuși, vin la Tine așa cum sunt. Isuse, Tu ai trecut prin cea mai mare dintre încercări într-o agonie neumbrită de rușine și ai plâns lacrimile unei suferințe adânci, cât se poate de adânci. În amintirea durerii Tale, ajută-mă să plâng pentru păcatul meu… și pentru păcatele mele.
(Richard Foster)