Eticheta

mistica creștină

m

Itinerarul sufletului: ÎNDUMNEZEIREA („extazul”)

Continuare de AICI, AICI, AICI și AICI: Prin urmare, acum sunt atras de Hristos… Acum m-am predat, întrucât mi-am lăsat viața mea, vederea mea, libertatea mea, înțelegerea mea, m-am făcut lucru care a căzut asupra lui Dumnezeu. Acum m-am predat Lui și El mă ia de mână și mă atrage și mă duce unde vrea El. Sunt prizonierul iubirii dumnezeiești… Singurul lucru pe care-l înțeleg e că...

„O clipă, inima mi se făcu cer”

Uneori calcă cineva în inima mea, Calcă aprins, parcă s-o ia. O măsoară în jos și-n sus. Eu tac, ascult și adast supus: O fi boala, o fi moartea Nu mă răzvrătesc, asta mi-e partea. Mă doare, dar nu mi-e frică Numai inima se face mică, mică… Într-o noapte pașii largi, tot mai largi… – Domol, inimă, că te spargi. Strig la ea: „Ești nebună?” Ea-mi bate-n urechi să-mi spună: „Omule, scoală...

Frumusețea vieții de credință

În general trăim fără Dumnezeu, fără omenie, în sclavie față de natura inferioară. Ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu, ne separăm de aproapele, ne supunem cărnii. Or pentru viața adevărată, așa cum trebuie ea să fie, e necesar exact contrariul: supunere de bunăvoie lui Dumnezeu, unitate sufletească unii cu alții și domnie asupra naturii. Începutul acestei vieți adevărate e aproape de noi și nu e...

„Taborul”

Luminile Taborului te-nvată, O, suflete, cum să te schimbi la față. Și de voiesti să fii un alt Hristos, Pe ucenici si-i lași la poale, jos. În ploaia harului, pe varf de stancă, Să gusti singuratatea cea adancă. Ci tu asteapta colo sus să vie, În duh barbații: Moise si Ilie. Ei vor veni și vor grăi cu tine, În taina, despre tainele straine. Si Moise, omul tare în cuvânt, Ți-o da lumina Duhului...

Creștinul și cultura laică

Răsfoind Viața lui Moise, a lui Grigorie de Nyssa (sec. IV), dau peste o alegorie de toată frumusețea. Scriitorul propune relația dintre Moise și fiica lui Faraon (numită de el „împărăteasa”) drept prototip pentru relația dintre creștin și cultura laică. Această femeie fără copii, poate chiar în imposibilitatea de a naște, adoptă, într-o situație providențială, un copil evreu. Deficiența...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.