Eticheta

Henri Nouwen

H

Fiului risipitor: plecarea

Mai mult decât orice istorisire din Evanghelie, parabola fiului risipitor exprimă nemărginirea iubirii milostive a lui Dumnezeu. Iar când mă aşez pe mine în istorisire sub lumina acestei iubiri dumnezeieşti, devine dureros de limpede că plecarea de acasă este mult mai aproape de experienţa mea spirituală decât aş fi putut crede… Plecarea de acasă este, prin urmare, mult mai mult decât un...

Exercițiu de neuitare: Henri Nouwen

La 24 ianuarie 1932 se năștea în Nijkerk (Olanda), unul dintre cei mai îndrăjiți scriitori creștini: Henri Nouwen. A fost preot catolic (Arhidioceza Utrecht), profesor, scriitor și teolog. Din tinerețe a manifestat un interes aparte pentru psihologie, pastorală, spiritualitate și dreptate socială. Din propriile mărturii, Nouwen a fost influențat de gândirea lui Anton Boisen, Thomas Merton...

OPTIMISM versus SPERANȚĂ

Optimismul și speranța sunt atitudini radical diferite. Optimismul înseamnă să ne așteptăm că lucrurile – vremea, relațiile interumane, economia, situația politică, și așa mai departe – se vor îmbunătăți. Speranța este să avem încredere că Dumnezeu Își va împlini făgăduințele față de noi într-un mod care ne conduce la adevărata libertate. Optimismul vorbește despre schimbări concrete...

„Spațiul prietenos”

Sintagma îi aparține lui Henri Nouwen și se referă la întâlnirile noastre bisericești. În cartea sa The Wounded Healer (Vindecătorul rănit), el discută despre atmosfera părtășiilor noastre. Lumea este într-o nevoie acută de Dumnezeu, iar acest lucru este dovedit statistic în multe feluri. Totuși, această nevoie nu ne dă dreptul să fim agresivi în metodele noastre evanghelistice. De asemenea...

Petru și Iuda

Iuda L-a trădat pe Isus. Petru L-a renegat. Ambii erau fii pierduți. Iuda, nemaireușind să creadă în adevărul că este totuși fiu al lui Dumnezeu, s-a spânzurat. Pentru a o spune în limbajul fiului risipitor, el și-a vândut spada condiției sale de fiu. Pentru, în culmea disperării, și-a revendicat-o și s-a întors vărsând multe lacrimi. Iuda a ales moartea. Petru a ales viața. Această alegere stă...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.