Stăpâne, iată-mă pregătit să împinesc voia Ta. M-ai așezat pe pământ pentru un scop special. Eu vreau din toată inima să corespund planurilor Tale: iată puterile mele și sănătatea mea, iată facultățile meele intelectuale, iată ceea ce eu am mai nobil în ființa mea morală; fă ca totul să fie consacrat slujbei Tale.
(Louis Riboulet)
Continuare de AICI: Nu mai sunt monarhii, nici chiar republici. Toate orânduirile nu-s decât podoabe și păreri. Plutocrația și Demagogia, surori în duh și țintă, se ceartă de la stăpânirea asupra hoardelor gata de răscoală, rău slugărite de Mediocritatea lefegie. Iar, până una alta, peste amândouă tagmele ce se războiesc, Coprocrația, realitate efectivă și necontestată, a îndoit grumajii...
Doamne, inundă-mă cu Duhul Tău, umple-mă cu Duhul Tău – astfel încât, chiar dacă trupul și mintea mea nu pot să perceapă prezența Ta, duhul meu să fie atât de plin de Tine, încât să nu am niciun fel de îndoială că Îți vorbesc și că Tu îmi vorbești mie. Doamne, dacă doresc ca simțurile mele fizice să fie satisfăcute, iartă-mă. Îți mulțumesc că într-o zi Îl voi vedea pe Isus cu ochii mei și...
Ce reprezintă odăița despre care vorbește Isuss, dacă nu sunt la adăpost nici față de mine însumi? Cum aș putea să o închid atât de bine, încât niciun ascultător să nu tulbure caracterul ascuns al rugăciunii și să nu-mi răpească răsplata rugăciunii făcute în ascuns? Cum mă pot apăra de mine însumi, de propria-mi reflecție? Cum pot să ucid propria-mi reflecție, prin reflecție?
(Dietrich Bonhoeffer)
Uite, furnicile au cu totul alte preferinţe. Ele au o clădire extraordinară de acelaşi fel, care nu poate fi în veci dărîmată– muşuroiul. Onorabilele furnici au început cu muşuroiul, probabil că tot cu muşuroiul vor termina, ceea ce conferă cinste constanţei şi pozitivismului lor. Însă omul e o fiinţă uşuratică, reprobabilă şi, poate, ca unui jucător de şah, nu-i place decît procesul atingerii...