Eticheta

despre moarte

d

Atitudini față de moarte

„O reflecție inteligentă și obiectivă conștientizează că moartea dovedește ca efemere toate țelurile lumești ale omului, cum ar fi bogăția, aprecierea sau sănătatea, și îl pune pe om în același timp în fața întrebării despre sensul acestei vieți, despre conținutul său spiritual și despre fundamentul speranței. Deși întrebare despre moarte trebuie să fie socotită printre întrebările centrale ale...

Fericirea și moartea – o prietenie definitivă

Frica de moarte vine din prea multă agitație și neliniște, nu din fericire. Când ne agităm prea mult și ne reamintim brusc de moarte, ni se pare cu totul absurdă, oribilă. Dar atunci când ajungem la pace și la fericire, privim moartea și o acceptăm într-o altă manieră. Pentru că moartea se află la un nivel mult mai înalt și pare înfricoșătoare doar atunci când este asociată frământărilor lipsite...

Adânca tăcere a întâlnirii-despărțire

Tata era un om liniștit, tăcut, și ne vorbeam puțin unul altuia. În ziua de Paște, i s-a făcut rău, așa că se întinsese pe pat. M-am așezat lângă el și, pentru prima oară în viața noastră, ne-am vorbit cu o sinceritate totală. Semnificația celor spuse nu stătea în cuvinte, ci în deschiderea minții și a inimii; porțile s-au deschis. Tăcerea era tot atât de deschisă și profundă precum cuvintele...

Viața ca o ciornă!

Pavel spune într-una din epistole că trebuie să ne zorim să trăim deoarece timpul este amăgitor. Este oare timpul amăgitor cu adevărat? Nu trăim noi oare toate zilele vieții noastre ca și cum am scrie în grabă, neîngrijit, o ciornă a vieții pe care eventual o vom copia pe curat într-o bună zi, mai târziu?! Ca și cum ne-am mulțumi să strângem laolaltă tot felul de materiale, rămânând ca abia mai...

Fericirea și moartea

Frica de moarte vine din prea multă agitație și neliniște, nu din fericire. Când ne agităm prea mult și ne reamintim brusc de moarte, ni se pare cu totul absurdă, oribilă. Dar atunci când ajungem la pace și la fericire, privim moartea și o acceptăm într-o altă manieră. Pentru că moartea se află la un nivel mult mai înalt și pare înfricoșătoare doar atunci când este asociată frământărilor lipsite...

Moartea la persoana întâi

Cu excepția momentelor în care ne pierdem cunoștința, ideea morții noastre nu încetează să ne însoțească viața. Viețuim cu ea. În funcție de cum suntem mai mult sau mai puțin atenți, de la ea provine o angoasă latenă sau o nelniște obișnuită, un sentiment mai mult sau mai puțin obsedeant de urgență și de precaritate. Dar dacă e adevărat că reprezentarea sau sentimentul vieții pe care-l avem sunt...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.