„O reflecție inteligentă și obiectivă conștientizează că moartea dovedește ca efemere toate țelurile lumești ale omului, cum ar fi bogăția, aprecierea sau sănătatea, și îl pune pe om în același timp în fața întrebării despre sensul acestei vieți, despre conținutul său spiritual și despre fundamentul speranței. Deși întrebare despre moarte trebuie să fie socotită printre întrebările centrale ale...
Există, de la o generație la alta, o teamă față de Vechiul Testament. În afara câtorva narațiuni pitorești și emoționante, dar și a câtorva proverbe și reflecții, această parte a Bibliei (touși, consistentă) rămâne o taină pentru mulți. Mai nou există chiar o aversiune elaborată, unii „teologi” încercând să ne convingă că noi, creștinii, suntem exclusiv „ai Noului Testament”. Să fie oare așa? Ar...
Domnul, în înțelepciunea Sa, a instituit două căi de a scăpa de egoismul cărnii: sacramentul căsătoriei și votul castității. Ambele, nu doar că distrug cercul vicios al egoismului, dar fac posibil un teritoriu al slujirii mai mare și mai cuprinzător… Prima cale de scăpare din egoismul cărnii este sacramentul căsătoriei, instituit de Domnul. Căsătoria zdrobește egoismul, întâi pentru că...
Marea eroare a educației moderne este presupunerea că răul din lume e cauzat de ignoranță, iar dacă turnăm informații în mintea celor tineri îi facem mai buni. Dacă acest lucru ar fi adevărat, ar trebui să fim cei mai virtuoși oameni din istoria lumii, pentru că suntem cei mai educați. Faptele, totuși, indică contrariul: niciodată până la noi nu a existat atât de multă educație și niciodată atât...
Isuse drag! Nu vreau să cunosc înțelepciunea lumii; nu vreau să știu cum sunt făuriți fulgii de zăpadă, sau unde se ascunde întunericul, sau unde se naște gheața; sau de ce aurul cade pe pământ în mod pământesc, iar focul se înalță spre cer în mod ceresc; nu vreau să cunosc literatura și știința sau universul cu patru dimensiuni în care trăim; nu vreau să știu lungimea universului în ani-lumină;...
Când este o mamă mai mult lângă copilul ei? Noaptea, când acesta este bolnav. Întunericul e deplin, pentru ca micuțul adorat să-și găsească mai ușor somnul. Cea mai slabă lumină a fost și ea discret acoperită. Copilul nu-și vede mama, e adevărat; la întunericul ce-l înconjoară se adaugă inconștiența și delirul. Dar chiar când nu e în stare să o recunoască, atunci mama e aproape de el; ea, mama...
Între început și ajungerea-la-odihnă respiră, pe creasta zilei, o clipă minunată: miezul zilei. Acolo viața nu privește în viitor, căci nu se zorește. Declinul încă nu a început, așa că nu privește nici înapoi spre trecut. Ea stă, dar nu e ostenită, ci plină de întreaga forță a mersului. Se află în pur prezent. Iar privirea îi ajunge până departe și până în adânc. Cât de bogată e clipa amiezii...
Chipul dimineții strălucește mai puternic și mai senin decât toate ceasurile. El este începutul. Taina nașterii se reînnoiește în fiecare dimineață. Venim din somnul în care viața noastră a întinerit și simțim că: Trăim! Suntem! Această ființă nou trăită se preface în rugăciune. Se îndreaptă spre El, spre Cel de la care vine: „Doamne, tu m-ai creat; îți mulțumesc că îmi îngădui să fiu, să trăiesc...
Într-adevăr, alegerea nu e între Dumnezeu și noi, ci între o falsă imagine despre Dumnezeu și noi, pe de o parte, și realitatea relației care ne leagă de Dumnezeu, și anume că Dumnezeu e locul înfloririi noastre, binele nostru, pe de altă parte. Omul care păcătuiește nu se rănește decât pe sine însușii prin aceea că se lipsește de binele său. A păcătui nu înseamnă a ne însușii un bine care ar fi...