Eticheta

autobiografie

a

Frământările unui traducător: Dumitru Cornilescu

„Pe când lucram la traducerea Noului Testament, a trebuit să caut fiecare cuvânt în greceşte, într-un dicţionar, ca să-i văd înţelesul. Şi pe când făceam lucrul acesta, am căpătat cu totul alte convingeri despre lucrurile cele mai obişnuite. De pildă, când am văzut că Biblia vorbeşte aşa de mult despre păcat, m-am gândit că păcatul trebuie să fie ceva grozav înaintea lui Dumnezeu, dacă El...

Întrebarea săptămânii (40)

Cui aș putea să-i încredințez bucuriile și tristețile mele, dorurile mistice și donquijotești ale tinereții, răfuiala aspră de mai târziu cu Dumnezeu și cu oamenii și, în cele din urmă, orgoliul sălbatic al bătrâneții care arde, dar se împotrivește până în ceasul din urmă să se prefacă în cenușă? Cui aș putea să-i mărturisesc de câte ori am alunecat și am căzut, cum am urcat pe brânci asprul și...

„Luciditatea începe cu tine”

Dacă te încumeţi să-i judeci pe contemporanii tăi, e necesar să faci simultan exerciţiul de-a te judeca pe tine. Şi dacă vei avea curajul să fii aspru cu propria ta persoană, abia atunci să ai cutezanţa să aplici aceeaşi măsură şi altora. Fii cel puţin aşa de aspru cu tine cât eşti cu ceilalţi. În ceea ce mă priveşte, cred că e mai bine să fii un dram mai sever cu tine. Garanţia morală se...

Evanghelizare și/sau trezire

În evanghelizare, oamenii organizează lucrurile pentru oameni, în trezire oamenii agonizează după Dumnezeu. În evanghelizare oamenii se adună, în trezire oamenii tremură. Evanghelizarea este condusă de om, trezirea este condusă de Dumneze. Evanghelizarea presupune ca omul să vorbească din partea lui Dumnezeu, trezirea presupune ca Dumnezeu să vorbească prin oameni. Evanghelizarea este amuzantă...

Autobiografie în clar-obscur

O reținere greu explicabilă ne face parcă incapabili să ne repovestim dramele. Dacă nu le uităm, atunci încercăm să le interpretăm într-o cheie suprarealistă. Imprimăm asupra acestor episoade un fel de nimb melancolic, saturând cu mit o realitate ce a fost cândva atât de vie. Ne este mai la îndemână să le reinterpretăm, decât să le prezentăm așa cum au fost. Este, probabil, o autoprotecție la...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.