Motivul tristeții acelor ucenici [din Emaus] consta, se înțelege, în pierderea pe care o suferiseră: Îl însoțiseră pe Isus, Îl văzuseră apoi arestat, insultat, răstignit, mort și înmormântat. Durerea întristează inima unei femei care și-a pierdut iubitul; bărbații însă, după o pierdere asemănătoare, devin de obicei perplecși mai degrabă cu mintea decât cu inima: ei deplângeau o carieră zdrobită...
Dacă Duminica Tomii înseamnă a vedea și a crede, atunci tot ce urmează după aceasta înseamnă a nu vedea… și totuși a crede. „Tomo – i-a zis Isus – pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut” (In. 20.29). Evidențialistul Toma face posibilă o altă afirmație-forță rostită de gura Mântuitorului (mai făcuse posibilă una, în Ioan 14.6). „Makarios”...
Așa suna chemarea Hristosului cel Înviat. Era o chemare pentru cei șapte ucenici. Erau împreună pentru că aveau aceeași îndeletnicire, pentru că proveneau din acea zonă. Argumente atât de omenești adunau laolaltă micul grup de discipoli. Acțiunea se consumă la Marea Tiberiadei, acel lac atât de drag inimii lor, de care li se leagă existența și speranțele. O serie de antiteze ni se deschid citind...
În timp ce descrie arătările Domnului după Înviere, aposotlul Ioan are grijă să ne atragă atenția: Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta (20.30). Este vorba de Evanghelia după Ioan care, după cum observăm, nu are pretenția exhaustivității. Onest cu cititorii, ucenicul iubit dorește să le spună că Dumnezeu înseamnă mai mult decât poate să...