Prielnic de ascultat mai ales în preajma Crăciunului, oratoriul Mesia de George Frederic Handel rămâne o capodoperă a genului. Detalii de ordin textual și muzical sunt întotdeauna binevenite, așa că vă invit la o scurtă analiză.
Versurile sunt relativ simple, citând șapte capitole din Isaia (7, 9, 35, 40, 52, 53 și 60), precum și alte trei profeții. Citează, de asemenea, din Psalmi, Plângerile și Iov. Noul Testament este reprezentat prin citări din opt cărți. Libretul, bazat pe versiunea King James a Bibliei și pe Cartea anglicană de rugăciuni, a fost scris de Charles Jennings și trimis lui Händel în 1741. Începând cu Isaia 40:1-5 și versete din Hagai și Maleahi, muzica anunță: „Iată, o fecioară va rămânea însărcinată” din Isaia 7:14, și răspunde cu Isaia 40:9 și 60:1-3, „Căci iată, întunericul acoperă pământul…” înainte de a introduce Isaia 9:2 („Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină”) și 9:6 („Căci un Copil ni s-a născut…”).
Aceste două versete din Isaia 9 alcătuiesc refrenul final înainte de introducerea relatării lui Luca despre păstorii care stau în câmp. În acest fel, motivul întuneric/lumină care începe cu Isaia 60 este purtat prin Isa 9:2 și trimite, în cele din urmă, la păstorii cufundați în întuneric, dar care, brusc, sunt orbiți de slava Domnului care strălucește în jurul lor. Ulterior se cântă Isa 35.5-6 („ochii orbilor se vor deschide”), iar prima parte a lui oratoriului se încheie cu alte două imagini pastorale: Isaia 40.11 („El Își va paște turma ca un păstor”) și Matei 11,28-30 („Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați…”). Din punct de vedere tematic, dramatic și intențional, cuvintele și muzica unesc cuvintele profetice străvechi cu mesajul lui Hristos. Alegerile muzicale ale lui Händel, prin măiestria artistică, au întărit credințele creștine tradiționale.
La 13 aprilie 1742, în Catedrala din Dublin, a avut loc prima audiție a oratoriului. Fusese compus în 24 de zile, în perioada 22 august–14 septembrie 1741. Lucrare monumentală, oratoriul are trei părţi (38 de numere), cu o durată de peste două ore şi jumătate, în versiune integrală. Este, cronologic, al nouălea din cele 22 de oratorii ale compozitorului. Pentru prima lui audiţie alege Irlanda probabil mizând pe puternică tradiție catolică de aici. Nu s-a înșelat!
Într-un eseu din 1959, Sir Thomas Beecham a sintetizat experienţa sa de peste o jumătate de veac de analiză şi interpretare a partiturilor lui Händel. Printre altele, marele muzician spunea: „Din epoca sa, omenirea nu a mai ascultat nici o muzică vocală care să poată rivaliza, fie şi de departe, cu măreţia construcţiei şi a tonului său, cu nobleţea şi tandreţea melodiilor sale, cu abilitatea scolastică, ingeniozitatea şi infinita varietate a efectelor sale.”
Provocatoare rămâne și maniera în care-l cântăm pe Händel, acum și în viitor. Costin Tuchilă se întreabă pe bună dreptate: „Îl cântăm folosind ansamblurile mici cu care această muzică era interpretată în epoca ei? Dar ce se întâmplă dacă aduci pe scena unei săli cu 2500–3500 de locuri un cor de 30 sau 40 de persoane şi un ansamblu instrumental minimal, „câteva corzi şi o duzină de suflători”? Ce efect poate face într-o sală mare, precum cele moderne, asemenea formaţie vocal-simfonică?” Se pare că pe măsură ce o muzică este mai amplă, în toate felurile, dificultatea interpretării ei cu efect maxim rămâne o cutezanță.
Până când specialiștii vor găsi răspunsuri la aceste întrebări, până se vor decide asupra audienței optime pentru o reprezentare anume, noi să ne bucurăm de această muzică profundă și complexă.