De câțiva ani mă simt tot mai atras de autobiografii. Nu-i puțin lucru să citești despre copilăria, tinerețea și maturitatea unor oameni care, prin profesia și viața lor, au lăsat ceva în urmă. Observi cum se configurează un destin, cum răzbește omul prin imprevizibilul vieții și cum, la urmă, toate „se leagă”. Țesătura acestei povești rupte din viață este viu colorată, pentru că omul notează...
„Ninge cu amintiri…”
Internetul e plin de surprize. Cauți ceva și găsești… altceva. Așa am dat peste o poezie intitulată Zăpezile de altădată, scrisă de Lidia Burduja. Am citit-o cu plăcere, poate și datorită coloanei sonore semnată de Stephen Schlaks. „Ninge cu amintiri pe al nostru vis” – așa începe totul. Apoi, cu iz bacovian, „cerul plânge gri corbii care mor”, pentru ca să aflăm, în cele din urmă, că...
