Mai amețitoare vorbe nu s-au rostit niciodată, afară de: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.” Despre care îmi spun că dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele, ar fi dea ajuns pentru a dovedi esența divină a creștinismului. (…) E paradoxal, e însăși taina actului de credință prin efectul căruia și legăturile covalente ale codului genetic – numai misterul nu le lipsește! –...
Optimismul și speranța sunt atitudini radical diferite. Optimismul înseamnă să ne așteptăm că lucrurile – vremea, relațiile interumane, economia, situația politică, și așa mai departe – se vor îmbunătăți. Speranța este să avem încredere că Dumnezeu Își va împlini făgăduințele față de noi într-un mod care ne conduce la adevărata libertate. Optimismul vorbește despre schimbări concrete...
Dacă n-am fi prinși în plasa puzderiei de lucruri pe care ne propunem să le facem – de la cele mai mărunte (chiar și pentru a bea un pahar de apă e nevoie de un atom de voință și de iluzie) și până la cele mai mărețe – ce ne-ar ține atât de bine înfipți în „această coajă de pământ”? Gândul că am putea lăsa ceva în urma noastră? Ceva care „ar străbate secolele”? Care secole? Cele ce se...
Christian Friedrich Richter (1676-1711) a fost unul dintre cei mai mari scriitori ai creștinătății. Una dintre poeziile lui se inspiră din Col. 3.3-4 și descrie itinerarul creștinului pe pământ. Este o adevărată încurajare, o invitație la speranță și credință puternică în Dumnezeu. Să vă meargă la inimă! Pribegesc pe pământ, dar în ceruri trăiesc, Deși sunt plăpânzi, sub pavăza lumii. Au pace...
În astă dupămasă, împreună cu soția, plecăm spre Târgoviște. Acolo ne așteaptă o Conferință de tineret organizată de Biserica Penticostală Efraim. În drum, preț de două ore, vom opri la Biserica Penticostală din Tinca unde este organizată o întâlnire cu copiii din bisericile evanghelice din zonă. Va fi o plăcere credem să fim alături de ei, mai cu seamă că și Carina (fiica noastră) ne însoțește...