Cea mai mare bucurie a mea este să evadez în podul căsuței din grădină, lângă gemulețul acela spart, care dă înspre vale. Acolo, în tăcere, iubesc iarba cea verde. Mișcările chinuite ale merilor au devenit parte din rugăciunea mea… Așa de mult iubesc această solitudine, încât atunci când merg pe cărarea către vechile grajduri ce stau la o parte, izolate de clădirile cele noi, încântarea...
30 octombrie 2012
„Încântarea începe să pună stăpânire pe mine“
30octombrie
